De Crăciun, fii mai...

E destul de greu să emiți zilele acestea o cugetare originală, fără să atingi măcar două-trei note ”clasice”din magia sărbătorilor pentru care ne pregătim toți, cu aceeași repetitivitate din fiecare an de parcă ar fi ultimele. Că așa este în firea noastră să ne prindem în hora tradițiilor, pentru că ele ne țin acolo, lipiți de spiritul Crăciunului.

De Crăciun să fim mai buni, să fim adevărați! Parafrazând versurile din cântecelul care însoțește o reclamă care a înfrânt timpul (nu știm dacă și vânzările la produsul respectiv), aș spune că este, poate, primul an în care îi înțeleg sensul, prin prisma felului în care se așază realitățile din jur, al comportamentului poziționat parcă pe două direcții.

Prinși în ideea că de Crăciun trebuie să fii neapărat mai bun și sub efectul magiei consumerismului care colorează altfel sărbătoarea, scoatem din noi latura aceea inocentă, altruistă și caritabilă. Orice pare posibil acum și, dacă nu e, facem să fie. Doar e Crăciunul! Și austeritatea dispare, dar incertitudinile care ne-au marcat anul, vrem, nu vrem, vor continua, în același firesc al curgerii timpului, și în 2026.
Nimic nu se schimbă, însă magia dă temporar o latură mai umană ”relelor” care, în realitate, nu ne-au făcut deloc mai buni.

Gălățeanul canibalizat de facturile uriașe, de prețurile de la raft ori de polemica de la televizor sau de pe internet, unde s-a transformat în vocal atoateștiutor și contestatar suprem, rapid pus pe harță cu oricine îi pare potrivnic, simte nevoia să fie ”mai bun”. Și mai ”adevărat”! Nu întotdeauna cele două au același sens constructiv, pentru că uneori adevărul din noi iese la iveală, chiar în astfel de momente, nu la modul cel mai fericit.

Ca să ne apărăm bucuria, pierdem simțul măsurii și cădem în extreme. Ne bulucim pe străzi, în trafic, ne călcăm în picioare pe la mall, vorbim tare și mult și nu ne ascultăm. Uneori nici n-am avea cum, la propriu, pentru că cetele de colindători, mai mult sau mai puțin autentici, sunt asurzitoare. Atât de tare e zgomotul că nu poți sta în casă și nu știi dacă să ceri ajutor, să iei un somnifer sau să pleci în lume. Sau efectiv să aștepți să treacă, dar de unde atâta calm, că e sărbătoare și vrem să le trăim pe toate la maximum! Că acuș vin iar austeritățile, mai trebuie să și muncim, care avem pe unde, care nu, trebuie să găsim, banii sunt cum sunt, iar vremurile, tulburi. Nu știm dacă la anul vine sărăcia, războiul sau vreo nouă pandemie.

Dar dacă alte motivații de Crăciunul ăsta nu avem ca să fim mai buni, mai adevărați în sensul bun, să ne gândim măcar că, dacă acum suntem înconjurați de răutăți și falsități, e tocmai pentru că, deși am trecut prin destule vremuri grele, nu prea ne-am străduit să le ghicim morala. Vremurile mai bune le fac oamenii mai buni. Iar oamenii mai buni sunt cei care înțeleg că ura și goana după nimic nu duc nicăieri.