Oraşul pe care-l iubesc

Dragă prietene, au trecut deja mai bine de doi ani de când ne-am văzut ultima oară. Te invit la Galaţi. Nu face nazuri! Dacă stau să mă gândesc bine, mi-ai cam fi dator să vii. Ţine cont că eu n-am zis nici pâs când tu m-ai chemat la tine în oraş. Chit că aveam de îndurat jumătate de zi pe drum, am venit. M-am plimbat cu tine pe străzile pe care le ştii de mic şi m-am lăsat fermecat de oraşul tău. Câte pieţe vechi, pline de oameni tineri şi veseli! Câtă artă, în stradă! Câte biserici prin centru, câte parcuri şi câte mall-uri parcă abia inaugurate… Te-am lăsat să te lauzi cu toate astea cât ai vrut. Acum e rândul meu să-ţi laud oraşul în care am crescut, aşa că vino! Te aştept la Galaţi, săptămâna asta! Să-mi scrii cu o zi înaite să pleci. Între timp, eu o să mă gândesc la ce ţi-aş putea arăta, pe aici, pe la mine, prin jur.

N-aş fi de părere că e un moment bun s-o luăm chiar la pas, aiurea, prin oraş. Chit că n-a mai nins de nu mai ţin minte când, încă mai e zăpadă pe străzi. E din aia murdară şi înghetaţă, cenuşie şi denivelată, pe care-ţi rupi oasele când aluneci. Pe la prânz se mai dezgheaţă şi atunci lipăi prin ea ca o raţă şi îţi stropeşti hainele cu apă murdară, la fiecare pas mai apăsat. Te pasionează? Nici nu credeam. Nu, ţi-o spun de pe acum: cel mai bine e să mergem ţintit. Ne hotărâm dinainte să plecăm de acasă unde vrem să ajungem şi o ţinem drept, cu determinare.

Acuma, sper că nu ţii musai să vedem vreun film, cât eşti aici. Nu de alta, dar n-avem cinematograf. Nu, dom’le, nu suntem sălbatici, fii serios! De fapt, există un cinematograf la vreo oră şi ceva de mers, doar că… e în judeţul vecin. În Brăila. Şi îţi trebuie rovinietă ca să ajungi până acolo cu maşina. Nici să mergem cu maxi-taxi n-ar fi o bucurie, din cauză că ne-ar lua vreo jumătate de zi, dus-întors, cu tot cu film. Dacă ţii neapărat să vezi ceva nou, putem, la o adică, să furăm un film de pe net şi să-l vedem pe calculator. Noi aşa procedăm, de obicei. A, să-ţi spun totuşi şi ţie, ca să ştii la ce te aştepţi. Anul trecut a fost pe la mine Mihai, amicul ăla al meu de la Cluj, şi el a fost tare dezamăgit. Când ajungi, o să plimbăm puţin pe faleză (ţii minte, îţi timisesem eu odată nişte poze!), dar cam asta e tot ce putem face la Dunăre. Eventual, o şi trecem de-a curmezişul, cu bacul. Atât. Nu avem nici bărci, nici şalupe, nici vase de croazieră cu care să ne plimbăm de colo până dincolo. De ce să vii mai bine la vară, atunci? Nici la vară n-or să fie mai multe. Nu există, înţelegi?

Aş putea să te plimb toată ziua prin librării şi anticariate. De când n-ai mai intrat? Dacă au trecut ani, n-o să te plictiseşti nici prin alte noastre. Dacă însă eşti la curent cu noutăţile, să-mi spui dinainte. E adevărat că avem în oraş trei librării şi un anticariat, dar s-ar putea să nu reuşim să umplem timpul chiar cum mi-am propus.

Dacă tot am ajuns aici… parcă nici nu-mi vine bine să te oblig să pleci de-acasă pe o vreme din asta. Sigur, e ceva să poţi vizita Galaţiul, dar… Ştii ceva? Mai bine stai liniştit acasă şi, dacă e să ne vedem, vin eu la tine şi de data asta.