600.000 de suflete, o singură voce

"Dormeam, dar m-am trezit!". Asta scrie pe multe dintre pancartele aduse de gălăţeni, în particular, şi de români, în general, la protestele care au loc în toată ţara de o săptămână. În cazul în care încă nu v-aţi dat seama despre cine sau despre ce este vorba, cine sau ce s-a trezit, ei bine, este vorba despre conştiinţă. Protestele au trecut de mult de bariera ordonanţei, a Guvernului, a politicii. Oamenii din stradă, alături de care stau de şase zile, seară de seară, în frig, umezeală, şi alături de care parcurg, seară de seară, kilometri întregi prin oraş, vor altceva. S-au săturat să mai fie minţiţi în faţă, aburiţi cu o pungă de zahăr, un kilogram de ulei, transport gratuit şi niscaiva facilităţi ici şi colo.

În stradă am văzut copii, tineri, studenţi, părinţi, bunici, ba chiar şi străbunici. Oameni care au venit din proprie iniţiativă, să se alăture unei cauze care a fost denumit ba "protestul unei generaţii", ba "revoluţia copiilor", ba "trezirea României". Sunt oameni simpli, care şi-au făcut singuri pancartele, oameni care au votat şi cu stânga, şi cu dreapta, şi cu toată lumea. Oameni care nu vor decât o Românie normală, din care să nu le mai plece copiii, nepoţii, în care să nu mai trebuiască să dea şpagă pentru a fi trataţi omeneşte în spitale, în care şcolile să se facă pe bune, nu cu bani, iar egalitatea de şanse să fie la fel pentru toţi. "Copilul meu are trei ani şi spune că România e ţara lui. Pentru el ies eu în stradă, ca România să rămână a lui", spunea un protestatar la Bucureşti. Unul din cei 600.000! Ce cifră! Protestul nu mai este de mult orientat împotriva Guvernului, chiar dacă aşa pare. Se protestează pentru o idee, a libertăţii, a egalităţii, a democraţiei curate, nu o lume în care cei de la putere fac ce vor şi scapă nepedepsiţi.

Timişorenii au scos un nou manifest, sibienii au intonat poezii, clujenii au ieşit în număr impresionant în stradă. Dar şi gălăţenii sunt acolo, pe hartă. Pe străzile oraşului şi în autobuze se cântă imnul, oamenii îşi dau mâna, se unesc. Rockeri, manelişti, rapperi, ingineri, barmani, doctori sau măturători. 600.000 de suflete, o singură voce!