Galaţiul n-are mari corupţi

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie - când îi văd la ştirile naţionale pe politicieni şi pe marii oameni de afaceri ai ţării ăsteia cum se perindă pe la uşile procurorilor anticorupţie – simt cum mi se umple inima de bucurie. Mă cuprinde aşa, un soi de împăcare cu viaţa, ori de câte ori aflu că s-a umplut, iarăşi, „beciul domnesc”, după cum frumos numea Radu Mazăre, fostul primar al Constanţei, arestul poliţiei în care ajunseseră să se îngrămădească tot soiul de purtători de funcţii înalte de prin ţară. Nu mi-e ciudă pe bieţii oameni prinşi cu mâţa-n sac! Nu le vreau răul, ci le doresc să fie suficient de sănătoşi şi de lucizi încât să conştientizeze, moment cu moment, pedepsele pe care le primesc de la instanţe, cu toate că, adesea, sunt oricum nedrept de blânde.

Bucuria pe care o simt, văzând justiţia urmându-şi cursul – chiar şi făcută cu televizorul, cum se plâng, tot la televizor, diverse feţe politice unse cu toate alifiile - nu ţine însă numai de faptul că, într-un fel, se mai curăţă şi România, măcar pe alocuri, de lepre şi de hoţi. Mult mai mult mă bucură faptul că, uite, noi, gălăţenii suntem feriţi de nenorociri dintr-astea. Ia uite-l pe Nicuşor Constantinescu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa cum se duce din arest în sala de judecată şi înapoi la închisoare. Ia uite-l pe Aristotel Căncescu, preşedintele CJ Braşov, cum e adus, dus în arest, suspect fiind de luare de mită şi abuz în serviciu. Iarăşi ştiri despre primarul de la Baia Mare, Cătălin Cherecheş, care pe la începutul anului era încă sub control judiciar. Şi Bacăul are un fost primar condamnat pentru luare de mită. Până şi fostul primar al Brăilei fusese arestat preventiv, la începutul lunii trecute.

Dar nu la Galaţi. La noi nu s-a întâmplat aşa ceva, de la Revoluţie încoace. Cu excepţia unui prefect şi a câtorva oameni din jurul lui, toţi preşedinţii, primarii, directorii, şefii şi, în procent covârşitor, până şi funcţionarii gălăţeni au fost curaţi ca lacrima. Păi cum să nu mă bucur când ştiu că trăiesc într-un oraş de oameni cinstiţi, care în viaţa lor n-au ţepuit pe nimeni. Nici nu înţeleg cum de nu stau investitorii la coadă să găsească o oportunitate pe acest tărâm al făgăduinţei…