Galațiul a găzduit Campionatele Naționale de Gimnastică, dar fără publicul pe care îl merita

Timp de patru zile, între 16 și 19 septembrie, Sala Sporturilor din Galați a fost cadrul în care gravitația a părut, pentru câteva clipe, suspendată. Campionatele Naționale de Gimnastică Artistică — Reprezentative de Club și Individual Open, urmate de Concursul Național de gimnastică acrobatică, au transformat orașul de la Dunăre într-un punct nodal al acestui sport. Pentru publicul local, evenimentul a purtat o încărcătură simbolică deosebită: prima ediție găzduită aici a avut loc în 1974, iar după 52 de ani, marile competiții de profil au revenit pe parchetul gălățean.

Secundele pentru care te antrenezi o viață

Pe suprafața de concurs, energia tinerilor gimnaști a fost de-a dreptul electrizantă. În costumele lor viu colorate, aceștia au oferit o demonstrație de măiestrie și eleganță, executând cu o precizie uimitoare rotiri complexe, balansuri aeriene și aterizări impecabile. Pentru spectator, totul părea o joacă pură cu legile fizicii. Însă, dincolo de grația de pe podium, privind dincolo de paravanele din zona de încălzire, se putea zări adevărata față a acestui sport: ani întregi de sacrificii, o disciplină de fier și un efort colosal tradus printr-o stăpânire de sine exemplară.

Rigoare tehnică și aprecierea antrenorilor

Găzduirea tehnică a fost la înălțimea așteptărilor celor din teren, desfășurarea probelor fiind bine structurată. Lorena Stog, antrenoare în cadrul „Jolie Sport Club” din București, a subliniat rigurozitatea organizării:

„Organizarea este destul de bună. Am participat și la alte competiții și mi se pare că s-au organizat destul de bine. Fiecare echipă a avut parte de încălzire, s-a ținut cont de minutele dispuse în program, deci suntem mulțumiți. Fetele sunt foarte emoționate. Noi suntem noi în competițiile de performanță și momentan încercăm să ne adaptăm și să ne obișnuim.”

Un spectacol invizibil pentru oraș

Cu toate că pe suprafața de concurs rigoarea a fost la ea acasă, în afara sălii lucrurile au stat complet diferit. Promovarea evenimentului a reprezentat marea restanță a organizatorilor. Clădirea Sălii Sporturilor nu a purtat nici măcar un afiș care să anunțe competiția națională, iar găsirea programului oficial pe ore a necesitat un adevărat efort de documentare din partea celor interesați.

Efectul acestei lipse de comunicare a fost unul trist, într-o țară cu o tradiție uriașă în gimnastică, recunoscută la nivel mondial prin nume legendare precum Nadia Comăneci, competiția s-a desfășurat cu bancurile aproape goale. Doar câțiva gălățeni rătăciți și părinții copleșiți de emoții au mai populat tribunele.

Un alt detaliu amar al acestei ediții a fost absența vreunui club local înscris în concurs, semn că gimnastica de performanță gălățeană mai are de recuperat pentru a fi prezentă pe podium la ea acasă.