Cum a trimis birocrația bunătățile moldovenilor de pe tarabă direct pe trotuar

Miros de salam afumat, brânză curată de oaie, bomboane „Bucuria” și graiul cald de peste Prut. În fiecare dimineață, sute de gălățeni ocolesc marile lanțuri de supermarketuri și aleg să cumpere direct de pe trotuar, de la micii comercianți din Republica Moldova. Oamenii vor această piață înapoi, dar un vid de reglementare în fața micului trafic de la frontieră a transformat comerțul tradițional într-o minge de ping-pong birocratică.      
Pentru mulți gălățeni, decizia de a cumpăra de la moldoveni este făcută din suflet și din dorul de lucruri făcute ca altădată. În timp ce rafturile magazinelor mari abundă în produse procesate industrial, cu gusturi standardizate, la marginea străzii oamenii redescoperă alimentele simple de acasă.  
Pe lângă calitate, piața de pe trotuar oferă și o gură de aer pentru bugetele tot mai strânse. Pentru pensionari sau pentru familiile cu venituri modeste, diferența de câțiva lei la fiecare produs înseamnă o economie importantă la final de lună.
Dar poate cel mai mult cântărește legătura umană, un detaliu care a dispărut complet din comerțul modern. În piața improvizată pe trotuar se leagă conversații, se schimbă vorbe calde în grai moldovenesc și se creează o încredere reciprocă.
Oamenii își au deja vânzătorii lor de suflet și preferă să lase un ban cinstit unor gospodari care muncesc din greu de la primele ore ale dimineții, decât unei corporații.        

Prinși între bunele intenții și rigorile regulamentului

Deși marfa este apreciată de gălățeni, prezența comercianților la tarabe autorizate s-a lovit de o realitate administrativă complicată. Directorul general al Administrației Piețelor Agroalimentare Galați, Dumitru Poalelungi, explică faptul că încercarea instituției de a-i sprijini pe comercianții de peste Prut s-a izbit direct de normele rigide ale organelor de control.  
Conducerea Piețelor a amenajat inițial spații speciale pentru ei, cu acces la apă și condiții igienice, atât în Piața Angro de pe Calea Prutului, cât și în Micro 17. Totul s-a blocat însă în momentul în care controalele sanitar-veterinare au depistat nereguli la unii dintre comercianți, iar sancțiunile au fost aplicate instituției care administra piața, nu celor care aduceau marfa fără acte de proveniență.
„I-am lăsat în Piața Angro de pe Calea Prutului, era un spațiu amenajat special pentru ei, aveau apă, era igienic. A venit Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) și i-a găsit cu pește în portbagaj. Amenda nu au primit-o ei, ci noi, Administrația Piețelor! Conform prevederilor Consiliului Local, noi nu avem voie să luăm mai mult de două amenzi pe an, pentru că ne sunt afectați indicii de performanță. Așa că am fost obligați să-i scoatem”, explică Dumitru Poalelungi.    

Paradoxul de pe domeniul public și căutarea unei soluții

Din cauza riscului de a primi sancțiuni ce le afectau activitatea, administratorii piețelor au fost nevoiți să închidă porțile pentru micii producători fără acte. Decizia a creat însă un paradox. Dacă în piețele organizate inspectorii sanitar-veterinari pot face controale la tarabă, pe domeniul public DSVSA nu are competență legală de intervenție. Astfel, prin scoaterea lor din piață, comerțul cu alimente nu a dispărut, ci doar s-a mutat pe trotuar, complet în afara razei de control a Direcției Sanitar-Veterinare.  
Singura opțiune legală pentru comercianții de peste Prut a rămas înregistrarea oficială. Câțiva dintre ei au reușit să-și continue activitatea la tarabă — cum se întâmplă, de pildă, în piața din Micro 17 —, însă doar după ce au ales să intre în legalitate și și-au înființat firme sau PFA-uri la Galați. Pentru majoritatea celor care trec granița doar cu produsele din propria gospodărie, o astfel de procedură rămâne însă greu de accesat.   
„Este clar că cetățenii sunt cei care au de pierdut din această situație. M-am interesat și în alte orașe de la graniță, unde ar putea exista micul trafic de frontieră, dar nu au astfel de blocaje. Din păcate, soluția nu este la noi, la Administrația Piețelor — noi suntem doar punct de desfacere. Singura rezolvare ar fi modificarea legii, astfel încât să nu mai fim noi cei sancționați pentru neconformitățile mărfii aduse de comercianți”, concluzionează directorul Piețelor.      

O piață care refuză să moară

Gălățenii vor „Piața Gustului” înapoi, dar o vor într-un cadru civilizat, igienic și autorizat, unde oamenii din Republica Moldova să poată plăti o taxă de tarabă fără teama de a fi hăituiți pe străzi.  
Mingea este acum în terenul parlamentarilor și al autorităților centrale: vor găsi aceștia o soluție legislativă pentru zonele de graniță sau vor lăsa în continuare birocrația să alunge gustul autentic de pe tarabele din Galați?