Cum învăţăm copiii să respecte un buget

Târgul Tradiţional de Sfânta Maria este în desfăşurare la Galaţi, cu obişnuitele-i tentaţii, mai ales culinare. Şi dacă adulţii mai ţin post sau pur şi simplu se abţin de la cheltuieli nu neapărat necesare, cu copiii este o altă poveste. Este suficient să te plimbi pe la tarabe ca să realizezi că ei sunt ţinta marketingului şi că, de cele mai multe ori, întreaga ieşire a familiei este centrată pe dorinţele lor. Şi totuşi, cum îi obişnuim pe cei mici cu ideea că trebuie să se încadreze într-un buget şi, mai ales, cum evităm un episod de plâns şi de zbucium în public, pe care niciun părinte nu şi-l doreşte?
Psihologii recomandă, în primul rând, ca părintele să-şi propună el însuşi un buget şi să nu-l depăşească, inclusiv atunci când copilul este prea mic pentru a înţelege noţiunea şi, uneori, prea mic pentru a spune ce îşi doreşte. Dacă, la un an, copilul vede că părintele îi dă şi îngheţată, şi suc, şi vafă cu ciocolată, la doi ani le va cere pe toate trei şi, neprimindu-le, va face un tantrum de toată frumuseţea. Dacă, în schimb, obişnuim copilul să aleagă între două ţinute atunci când iese la plimbare, între două feluri de fructe sau două tipuri de gustări - covrig sau biscuiţi, de pildă - atunci, alegerea, pe stradă, între îngheţată şi vată pe băţ nu va mai fi atât de traumatizantă. Şi nici nu veţi avea de făcut faţă unei energii provenite din prea mult zahăr. 
Evident, exemplu personal contează cel mai mult. Vorbiţi cu celălalt părinte în faţa copilului despre alegerea dintre un produs sau altul (chiar dacă, de fapt, nu intenţionaţi să le luaţi oricum pe amândouă). Astfel, cel mic va şti că şi părinţii aleg, şi ei renunţă la un lucru, în favoarea altuia. 
Când copilul este mai mare şi înţelege valoarea banilor - aici suferim noi, românii, la capitolul educaţie financiară - nu îl feriţi constant de orice discuţie despre bani. Da, nu trebuie să îşi facă el griji că vine scadenţa unei rate la bancă, dar trebuie să ştie că, pentru dulciuri, familia are alocată pe lună o sumă de X şi că, dacă la acest drum la supermarket o consumă pe toată, până la următorul salariu va avea de aşteptat. Aşa şi cu evenimentele: dacă preconizaţi mai multe ieşiri în minivacanţă, spuneţi-le copiilor cât puteţi cheltui pentru acestea şi oferiţi-le posibilitatea de a alege. Pe de altă parte, avertizează psihologii, nu renunţaţi complet la propria persoană, oricât de tentat aţi fi să faceţi: copilul trebuie să înţeleagă că şi părintele este om, că şi lui îi este poftă de ceva şi că, aşa cum părinţii împart cu copiii, şi copiii trebuie să împartă cu părinţii. Astfel, în colectivitate, copilul va împărţi mai uşor jucării, dulciuri, locul în bancă etc.