Când faci o mutare de geniu şi lumea n-o înţelege

Imediat după alegerile europarlamentare din Franţa, câştigate clar de partidul de extremă dreapta, cu 32% din voturi, preşedintele Emmanuel Macron a surprins pe toată lumea anunțând dizolvarea Parlamentului și convocarea rapidă a alegerilor parlamentare anticipate, pe 30 iunie şi 7 iulie. De atunci au trecut mai bine de două săptămâni şi mai toţi analiştii comentează despre haosul politic din Franţa şi despre ce dezastru se va întâmpla când legislativul va fi dominat de extremişti, unii anticipând chiar o majoritate a partidului fondat şi condus dinastic de familia Le Pen.

Aceste păreri catastrofice denotă, însă, o necunoaştere totală a sistemului electoral francez şi a tradiţiei alegerilor din Hexagon, pentru că, de fapt, mişcarea lui Macron este una care poate fi considerată genială. Practic, aceste alegeri anticipate nu vor confirma ascensiunea  extremiştilor, ci o vor stopa, tăindu-le din avântul luat după rezultatul foarte bun de la europarlamentare.

Concret, alegerile parlamentare franceze se desfăşoară în două tururi, în fiecare din cele peste 500 de circumscripţii înfruntându-se în turul al doilea primii doi clasaţi în primul tur. Ultimele sondaje indică circa 35% pentru extremişti, care vor fi urmaţi de alianţa de stânga, cu 30%, şi abia în poziţia a treia de alianţa centristă a lui Macron, cu 20%. Evident, cu un scor estimat de 35%, extremiştii vor avea reprezentanţi în foarte multe din disputele din turul al doilea. Dar aici începe... politica.

În mod tradiţional, celelalte partide, indiferent dacă sunt de dreapta, de stânga sau de centru, se aliază şi susţin contracandidatul extremistului, astfel încât în parlament ajung mult mai puţini "lepenişti" decât ar sugera procentajul de 35%. Mai mult, şi alegătorii apolitici vor refuza un candidat cu un profil mult diferit de cel al noului lider extremist Bardella, în favoarea unui politician "normal", fie el de stânga, de dreapta sau de centru. Chiar au existat în istorie situaţii în care nici măcar un candidat extremist nu a ajuns în legislativ, deşi în primul tur partidul obţinuse 15-20%. Evident, situaţia s-a schimbat în ultimii ani şi e clar că extremiştii vor avea reprezentanţi la Paris, dar nu la nivelul de o treime, cât indică acum sondajele. Or, o reducere la jumătate a reprezentării înseamnă de fapt un scor similar (15%) celui de la alegerile din 2022, care menţine extrema dreaptă la un nivel acceptabil şi îi frânează ambiţiile de partid dominant.

Este foarte posibil ca perdantul acestei mişcări strategice să fie chiar partidul lui Macron, dar preşedintele francez nu mai are nevoie de acesta, pentru că nu va mai putea candida pentru un al treilea mandat, astfel că probabil îşi va continua cariera la nivel european. Iar mişcarea asta, pe care multă lume o fluieră acum, nu face decât să-i confirme valoarea ca om politic şi să-l propulseze ca favorit pentru un post de top.