Un carnivor la Casa Albă

Nici nu s-a ”răcit” bine votul după alegerile prezidențiale din SUA, că deja s-au pus în mișcare strategiile de gestionare a mandatului Trump 2.0. România, în mod particular, este influențată de SUA prin cele două mari pârghii internaționale - Uniunea Europeană (în special în ceea ce privește politicile comerciale) și NATO (în ceea ce privește politicile de securitate regională). Ambele se anunță niște ”ecuații” destul de greu de rezolvat, cu mize mari.
Pe partea comercială, toată lumea se așteaptă la o creștere a politicilor protecționiste din Statele Unite, inclusiv în raport cu partenerii europeni, iar acest lucru ar putea genera un conflict comercial. Mai exact, Trump a amenințat să impună taxe importurilor de produse europene, cu scopul de a reduce excedentele comerciale ale UE în raport cu SUA. Acest lucru ar pune și mai mult presiune pe competitivitatea economiei europene, aflată deja într-o dinamică ce o dezavantajează mai degrabă în raport cu cei doi mai competitori globali, SUA și China. Oricum ar fi, UE are nevoie un echilibru mai realist în raport cu economia reală, inclusiv atunci când vorbește de politicile de mediu.
În ceea ce privește securitatea regională, dacă în urmă cu opt ani cererea lui Trump ca statele NATO ”să plătească mai mult” pentru umbrela de securitate americană a părut de-a dreptul... ”vulgară”, în raport cu mai largul cadru de valori și principii care stau la baza alianței, în prezent îngrijorarea cea mai mare este legată de optica pe care Casa Albă o va aborda în raport cu Rusia și războiul din Ucraina. Desigur, nimeni nu se așteaptă ca Trump să facă pace ”în 24 de ore”, așa cum susținea în campania electorală, dar înclinațiile sale admirative față de Vladimir Putin dau fiori prin cancelariile europene.
Există și o zonă de interferență, desigur, între NATO și UE, iar din acest punct de vedere este interesantă observația făcută de șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a subliniat că Rusia utilizează tehnologie chineză și iraniană în Ucraina, "ceea ce arată că securitatea în regiunea indo-pacifică (care pare a fi prioritatea Washingtonului în acest moment - n.r.) şi cea din Europa sunt interconectate şi, prin urmare, europenii şi Statele Unite au, de asemenea, un interes să discute" despre aceasta.
Cert este că ideea de putere ”soft”, inclusiv la nivelul UE, pare tot mai depășită, fără o componentă solidă și pe partea ”hard”. Vorba lui Macron, Europei trebuie să îi crească dinții, să devină ”omnivoră”, altfel riscă să fie devorată de ”carnivorii” tot mai numeroși, întruchipați de autocrațiile lumii.