Să admirăm cum trece troleul

Toată lumea ştie că strada Domnească este în şantier, cel puţin pe segmentul dintre intersecţiile cu strada Gamulea, respectiv, Gării. Utilaje peste utilaje, muncitori care fac şi desfac ba trotuarele, ba şoseaua, praf, nervi şi lipsă de acces. Riveranii sunt năuciţi, ca să-şi parcheze maşinile fac adevărate slalomuri sau trebuie să dea bani în parcarea cu plată de lângă Biserica Catolică, dar toată lumea speră ca lucrările să progreseze potrivit graficului şi măcar de sărbători să fie frumos.
Cum şi noi suntem riverani, cu birourile redacţiei, desigur, cunoaştem de acum fiecare denivelare, fiecare obstacol de pe trotuare şi, vrând, nevrând, suntem şi la curent cu modul în care progresează lucrările. Evident, vedem şi gafele, gen pus pământ nou peste cel bătătorit, amestecat cu resturi de la construcţii şi care nu prea are şanse să hrănească nici copacii serioşi, d-apoi arbuştii abia plantaţi.
Luni seară, de exemplu, fără lumină suplimentară, fără garduri de delimitare, nişte domni ridicau capacele de pe trotuar şi coborau în ceea ce presupunem a fi un canal de vizitare, să îngroape cabluri sau să verifice că au fost îngropate. Să-mi stea inima, nu alta, când m-am trezit, pe întuneric, cu omul la picioare, tot eu fiind cea admonestată că îmi voi rupe gâtul dacă nu sunt atentă, deşi nu făceam decât să merg pe trotuar. Mi s-a spus s-o iau pe stradă, unde lumină nu era, canalizările erau ridicate şi aveam toate şansele, la fel, să îmi rup gâtul. Dar mi-am făcut şi eu o cruce mare, am spus "Doamne, ajută!" şi am mers mai departe.
Marţi, însă, am început să primim semnale de la oameni că se instalează o mulţime de bănci în faţa Regionalei CFR. "Ce-or fi vrând, doamnă, să stăm să admirăm troleul cum trece?" s-a întrebat un cititor mai mucalit şi nu am putut să-l contrazic. La faţa locului, lucrarea, cu care se lăudaseră deja angajaţi de prin Primărie, aşa arăta. O mulţime de bănci aliniate de-a lungul gărduţului decorativ din faţa Regionalei CFR. Adică nu o bancă, două, trei, ci nouă, înşurubate conştiincios în granitul nou-nouţ al trotuarului, la câţiva metri de stradă, într-un loc în care nu ai niciun motiv să te opreşti. Pe timpul verii, la ele nu va ajunge nici măcar umbra copacilor, iar praful ridicat de maşini avem convingerea că nu va face zona prea atrăgătoare. Între timp, mai departe, la Universitate, unde ar fi fost loc pentru mai multe bănci, se poate sta în umbra clădirii, iar potenţialii ocupanţi ai acestora sunt mai numeroşi, nu erau amplasate decât patru. Probabil nu se doreşte să stea lumea să se uite la fosta Primărie şi la spaţiul din faţa ei, o junglă urbană abandonată.