Orașul în care strada a câștigat lupta

Autoritățile judiciare din Galați, cele abilitate să combată consumul de droguri, ne-au anunțat, la începutul acestei săptămâni, că au arestat un dealer! Nu aici, ci departe, în Capitală, unde individul, care trăiește din vânzarea substanțelor de ”prăjit creiere”, făcea negoț cu niscaiva pastile, la colț de stradă. Și la fel de departe de ultima veste venită din partea acelorași autorități vizavi de rezultatele luptei de combatere a unui fenomen scăpat de sub control.

La Galați, e liniște. De parcă județul, și mai ales orașul, ar fi o enclavă în care vânzarea și consumul de droguri, dar mai ales efectele lor, ar fi povești sau, cel mult, istorie. Este însă o tristă, cruntă și tot mai acerbă realitate, de care aflăm, din păcate, de la aceleași autorități, dar nu ale noastre, ci de prin tot restul țării. DIICOT vorbește zilnic despre destructurarea de grupuri mari și mici, rețele sau indivizi izolați, care fac trafic. Cu tot felul de droguri, din categoria celor grele, tari, până la cele noi, aproape experimentale. Droguri care ajung la copii, la tineri și, din păcate, la adulții care odată căzuți în capcana stupefiantelor devin, paradoxal, cel mai greu de recuperat.

Că e un joc de-a șoarecele și pisica sau chiar reprezintă rezultatele muncii de luni de zile, capturarea dealerilor însoțită de retragerea de pe piață a unor cantități, de multe ori însemnate, de droguri, înseamnă ceva. E mai mult decât nimic, pentru că orice gram de drog confiscat înseamnă un gram mai puțin ”prizat” de vreun consumator pentru care soluțiile de recuperare reale nu prea există.

Că drogați sunt printre noi tot mai mulți, o putem vedea la fiecare colț de stradă. Îi vezi agitați, vociferând, repezindu-se la oameni și distrugând bunuri, ori cu privirile ațintite, periculos și incert, către nicăieri. Îi vezi zăcând pe trotuar sau agonizând până când cuiva i se face frică sau milă și cheamă o salvare care să-i livreze la Psihiatrie, de unde ies după o zi. Sau o noapte, pentru că noaptea e cel mai bun prieten al rătăciților pentru care combaterea nu a făcut nimic. Sau la volan, de nepermis de mute ori dovediți după ce comit vreo nefăcută și dibuiți de agenții de circulație în ceasul al 13-lea.

Drogatul neprins, fie dealer sau simplu consumator, e cetățean cinstit, în mijlocul unei societăți căreia nu-i rămâne decât să se obișnuiască și să se ferească, cât poate, din calea pericolului. Un pericol despre ale cărui dimensiuni și proveniență nu mai avem, din păcate, nicio veste oficială.