E prostul nostru cu statut special!

Replica ar putea suna spiritual și oarecum resemnat, pentru că, orice am face, pădurea de uscături nu o putem curăța în totalitate. Paraziți care să se lipească de un sistem au fost, sunt și vor fi, vor trece cu valul și vor profita de toate avantajele, beneficiind de lacune, nevoi, interese sau slăbiciuni.

Dar parcă sunt unele zone unde chiar e greu de tolerat ”prostul” care distruge tot în jur și va tăia, într-o zi, craca de sub picioarele tuturor. Pentru că prostul pe care nu îl lași să moară nu te lasă să trăiești, am ajuns să nu mai avem încredere în nimic. Pentru că oameni slabi, tolerații, ineficienții, corupții, nepregătiții, promovații și ținuții în brațe pe criterii discutabile parazitează sisteme, instituții și valori. Au mutilat, în timp, destine și au descurajat performanța, alungându-i pe cei care voiau, puteau și credeau.

Justiția nu face excepții. Justiția, care ar trebui să echilibreze, chiar legată la ochi (sau cu atât mai mult), neregulile din societate, a devenit, paradoxal, cea mai ciunțită, cea mai parazitată, cea mai lipsită de credibilitate. E plin sistemul de ”proștii nostri”, duși în spate ”cu valul”, de colegii care chiar știu și vor să-și îndeplinească cu cinste menirea. Din păcate, filtrul e tot mai larg, pentru că lipsurile din sistem le fac loc neaveniților care nu au mai nimic în comun cu profesia, în cazul de față aplicarea legii.

Recentul caz al sportivului violent miluit de o judecătoare de la o instanță de provincie cu o pedeapsă la care nici un hoț de găini nu ar spera, este un motiv întemeiat pentru a-i îndreptăți, chiar și pe cei mai optimiști, să se îndoiască de calitatea și eficiența justiției. Nu mai vorbim de logică. Bătăușul cu patamala de campion MMA și fratele lui, constituiți într-un fel de poteră, au comis acte de violență premeditate, pentru care au venit din celălalt capăt de țară. Au chinuit un om și i-au provocat suferințe, profitând de ”priceperea” în a altoi cu pumnul. Toate acestea nu au fost grave în ochii magistratei care i-a trimis să-și trăiască viața mai departe, cu minim de restricții.

Noroc că magistrata are superiori, care au corectat rapid sentința stupidă, ”bună” pentru un infractor mărunt, la prima abatere, nu pentru unul violent și celebru. Ca să nu-i facă breasla de râs, colegii cu mai multă experiență, autoritate (și probabil minte) ai judecătoarei au dres busuiocul, punând, probabil, încă o batistă pe țambalul amatorismului în robă. Ar fi interesant de văzut la anul, pe vremea aceasta, dacă în rapoartele Curții va apărea numita printre cei mustrați măcar, ca efect al ”interesului” cu care își face munca pentru care pretinde independență, demnitate și statut special.