Rezistenţă feroce la schimbare

Guvernul Bolojan a adoptat, vineri, cinci dintre cele șase proiecte de lege care fac parte din Pachetul 2 de reforme pentru echilibrarea bugetului, pentru care îşi va asuma luni răspunderea în Parlament. Cel de-al şaselea, unul dintre cele mai importante, care vizează măsurile privind administraţia publică, a rămas în coadă de peşte, deşi premierul a anunţat că va fi rediscutat în cadrul coaliţiei de guvernare şi vor fi depuse amendamente în Parlament, astfel că procedura de asumare a răspunderii pentru el nu va avea loc luni, ci peste câteva zile.

Acest proiect presupune că în jur de 40.000 de posturi din primării şi consiliile judeţene ar urma să fie desfiinţate şi a stârnit nemulţumiri în rândul celor vizaţi, aflaţi în mare parte sub umbrela PSD, partid care teoretic a anunţat că susţine eliminarea privilegiilor și sinecurilor. Însă de la teorie la practică e cale lungă, ca de la susţinerea oricărui tip de reformă, la modul general, până la momentul când măsurile te afectează direct.

Deşi, raportat la numărul total al bugetarilor, propunerea lui Bolojan vizează o parte destul de mică, circa 3%, iar multe din posturi sunt de fapt neocupate, astfel că disponibilizările nu ar afecta efectiv decât vreo 2% dintre angajaţii la stat, rezistenţa este uriaşă. În afară de oamenii politici, ai căror sinecurişti se simt în pericol, au apărut în spaţiul public şi o mulţime de organizaţii sindicale sau confederaţii de toate felurile de care n-a auzit nimeni până acum şi care acuză "cea mai severă lovitură aplicată administraţiei publice locale din ultimii 35 de ani". Şi vorbim de numai 2-3%, da?

Dintre cei care nu lucrează la stat n-am auzit prea multă lume care să se opună măsurilor lui Bolojan, deşi acestea au afectat chiar din primul pachet legislativ puterea de cumpărare şi umează noi creşteri de impozite şi taxe. E un semn clar că oamenii sunt dispuşi să facă sacrificii, inclusiv la nivel personal, pentru a vedea că, odată şi-odată, cineva se ia la trântă cu "sistemul" de stat, de care toată lumea este oripilată, dar care a devenit atât de puternic încât nimeni nu-i mai poate face nimic.

Iar dacă numai dispariţia a 2-3% dintre "funcţionari" generează atâta rezistenţă, nici nu vreau să mă gândesc ce-ar însemna concedierea a 10-20%. Pentru că, fie vorba între noi, se poate chiar şi mai mult, fără să fie afectate serviciile esenţiale asigurate cetăţenilor. Ba chiar ar putea fi transformate în bine, printr-o creştere a responsabilizării funcţionăreşti. Măcar de frica unei eventuale concedieri, dacă altfel nu se poate...