Dialogul surzilor în societatea românească

Deşi este perioada din an în care ar trebui, cel puţin în principiu, să fim cu toţii mai buni, mai îngăduitori, mai dispuşi să uităm şi să iertăm, constat, cu durere în suflet, că suntem din ce în ce mai puţin dispuşi să comunicăm. Împărţiţi în tabere de circumstanţe pe care nu mereu le controlăm ne trezim la un moment dat duşi de valul colectiv, fără să ne dăm seama că nu mereu părerea majorităţii din care facem parte - deşi este cea respectată în societăţile democratice - trebuie să fie şi reprezentativă pentru ceea ce credem şi cine suntem cu adevărat.

Suntem contribuabili şi administratori de impozite şi taxe, suntem angajaţi şi şefi sau patroni, suntem profesori şi directori de şcoli, suntem medici şi manageri de spitale etc. De fapt, suntem cu toţii oameni, de multe ori prinşi în nişte roluri pe care le jucăm, de voie, de nevoie, dar de foarte puţine ori reuşim să ne punem cu eficienţă în pielea persoanelor din cealaltă categorie. Şi, dacă o facem, nu ştim să comunicăm eficient cu acestea.

Nu am auzit vreun guvernant să ne explice că, de pildă, şi dumnealui este plătitor de taxe şi că îl va costa la anul impozitul pe clădire cu X mai mulţi bani. Nu am auzit pe vreunul să admită că avea soţul/soţia în întreţinere şi că, brusc, trebuie să-i achite contribuţia la Sănătate şi bugetul familiei are de suferit. Evident, este clar pentru toată lumea că impactul tuturor măsurilor depinde şi de venitul la care te raportezi. Dar sunt la fel de convinsă că, vorba ceea, mult ai, mult cheltuieşti, deci unii obişnuiţi cu un anumit nivel de trai foarte greu se vor adapta oricărei diminuări de venit.

Cei ce au, se spune, nu-i înţeleg niciodată pe cei ce nu au. Just, până la un punct, depinde de unde a plecat fiecare la drum. Da, dacă mama şi tata ţi-au asigurat mereu o pâine albă, nu ai suferit, nu ştii cum e. Dacă însă ai pornit de jos, ştii cu ce se mănâncă austeritatea asta, chiar dacă acum ai ajuns la un alt nivel. Poate exact acest punct ar trebui să li se explice oamenilor. Cum se depăşesc obstacolele, cum se fac economiile, cum se poate optimiza un buget.

Sunt chestiuni pe care, să nu se supere nimeni pe noi, cu Ilie Bolojan în frunte, nu prea le-am învăţat la şcoală. Nu poţi să-i spui să strângă cureaua unui om care deja o avea pusă la ultima gaură şi fără să-i explici cum, efectiv, să facă asta. Cum să facă, de pildă, o persoană cu dizabilitate, care tu consideri că nu mai are nevoie de sprijin doar fiindcă a reuşit să-şi ia o maşină modificată cu care să se poată deplasa? Nu cumva tu, guvernant, ar trebui să mergi vreo lună în cărucior cu rotile prin autobuze, ca să vezi de ce avea omul ăla nevoie de maşină? Nu de alta, dar, după aceea, cu siguranţă vei comunica mai eficient cu oamenii din această categorie. Trebuie doar să vrei.