Sâmbăta în care Poiana cu Dud s-a strâns în jurul lui Nea Ilie

În „Poiana cu Dud”, așa cum o numesc membrii asociației montane Prietenii Munților Măcin Galați, weekendul trecut a îmbinat bucuria vieții în aer liber cu o nostalgie discretă.

S-au adunat acolo familii, copii, animale de companie și iubitori ai drumețiilor veniți să se bucure de trei zile la cort, de liniștea pădurii și de revederea cu prieteni dragi. Peste o sută de oameni au bătut drumul din Cluj-Napoca, Piatra Neamț, Ploiești, Borca, Galați, Brăila, București, Dâmbovița, Vrancea sau Argeș nu doar pentru farmecul muntelui, ci și dintr-un motiv din suflet: să-i fie aproape și să-i aducă un omagiu celui care orchestrează această întâlnire timp de 40 de ani și pentru care ediția de acum ar putea fi, din motive de sănătate, ultima din carieră. 
Numele lui este Ilie Drăgan, dar pentru toți este pur și simplu Nea Ilie. La 78 de ani, fost portdrapel al României la Mondialele din '94 din Scoția și fost președinte al Federației Române de Turism Sportiv, omul acesta întruchipează o viață dedicată muntelui. 

Pasiunea care a strâns o țară întreagă 

Debutul acestei tradiții a fost unul modest, născut din pura plăcere a drumeției. 
„Primele concursuri le-am făcut așa, între prieteni”, își amintește Nea Ilie cu un zâmbet. „Iar prietenii mei, mergând prin țară, au spus: «Uite că face Nea Ilie acolo!» Și m-am trezit într-un an cu 300 de participanți în locația asta. Mi-au mâncat urechile! Nu mă așteptam.” 
Cu timpul, deși competițiile s-au multiplicat în țară, spiritul locului a rămas neschimbat. Nea Ilie nu a căutat niciodată miza profesională sau clasamentele rigide, ci bucuria de a învăța. Datorită expertizei sale remarcabile, asociațiile montane din întreaga țară îl cheamă și astăzi să conceapă și să monteze trasee de orientare, atât pentru adulți, cât și pentru copii. 
„Eu merg pe principiul: dacă mă iubește, vine la mine. La mine nu există clasament general. Ne întâlnim cu toții și învățăm să folosim o hartă și o busolă, învățăm să ne facem un rucsac, să ne încălțăm cu ce trebuie. Am câștigat prietenii și respect. Îmi vine greu să mă las, dar faptul că nu mai pot să merg mă stresează... Sper să se găsească cineva care să preia ștafeta.” 

Între testele de pe traseu și cazanul de fasole 

Participanții, perfect pregătiți, de parcă viața la cort le este a doua natură, au trecut prin probe teoretice și practice: teste de prim ajutor, alpinism, meteo, dar și noțiuni despre flora și fauna Măcinului. Pentru cei mici s-a amenajat „Traseul Piticilor”, iar la final, cei mai iscusiți au primit distincția de „Spirit de Munțoman”. 
După parcurgerea traseului tematic de sâmbătă, oboseala participanților s-a topit rapid la baza taberei, unde îi așteptau două cazane aburinde cu fasole cu ciolan și castraveți murați. 
Pregătirea copiilor a fost mereu prioritatea maestrului. De-a lungul anilor, a format generații întregi, iar unul dintre elevii săi a ajuns chiar campion mondial la juniori. Iar când vine vorba despre trasarea hărților, Nea Ilie nu acceptă nicio greșeală. 
„Eu nu accept să am erori în traseu. De ce? Pentru că am alergat și eu, și la seniori, și la veterani. Nu-mi place să ajung unde ar trebui să fie postul și să nu-l găsesc. La noi, în orientare, e o treabă: unde nu-i cap, vai de picioare! Dacă nu gândești secțiunea cum trebuie, în loc de 500 de metri faci 1000. Eu, dacă aș putea, aș introduce orientarea în școli. Orientarea schimbă foarte mult caracterele.” 

Focul de tabără pe care nici ploaia nu l-a stins 

Sâmbătă seară, exact când oamenii se adunau în jurul focului de tabără pentru momentul culminant, a început ploaia. Nimeni nu s-a clintit. S-au spus poezii, s-a cântat la chitară și s-a râs, într-o atmosferă caldă de camaraderie. 
Ion Zahiu, de la Clubul Alpestru din Galați, a venit special pentru acest moment. 
„Am venit numai pentru seara asta, nu am venit cu cortul și nici n-am intrat în concurs”, mărturisește el. „Ăsta este un omagiu sincer. Vin oameni din toată țara special pentru el. Am fi vrut să facem ceva mai dezvoltat, dar, din păcate, sănătatea lui Nea Ilie nu mai e așa... Dar ne place atmosfera și vorbim despre natură.” 
Importanța moștenirii lăsate de Nea Ilie este completată și de ajutoarele sale de nădejde.
Gabriela Vasile, membră a asociației, subliniază valoarea de supraviețuire a acestor lecții simple: „Este foarte important ca oamenii să-și trimită copiii de mici să învețe orientare, să lucreze cu busola și să deprindă tehnici de supraviețuire. Să știm să căutăm o sursă de apă, să recunoaștem nordul după copaci sau să identificăm ciupercile comestibile.” 
A fost un weekend al recunoștinței. După patru decenii în care a trasat poteci și a format caractere, Ilie Drăgan le-a lăsat celor prezenți cea mai importantă hartă: cea a prieteniei.