Catedrala Galaţilor, domul spiritualităţii răsăritene

Catedrala din Galaţi, cu hramurile „Sfântul Nicolae şi Sfântul Apostol Andrei” este - ca orice catedrală - biserica mamă a tuturor bisericilor din arhiepiscopia noastră.  În cei 106 ani de ani de existenţă materială, aici au slujit - cu timp şi fără timp - toţi ierarhii şi vlădicii Dunării de Jos, începând cu Vlădica Pimen Georgescu (1902-1909), cel care a aşezat piatra de temelie în 27 aprilie 1906.

Demersuri pentru Catedrală

În 27 aprilie 1906, la punerea pietrei de temelie, Episcopul Pimen Georgescu împlinea gândul şi demersurile Vlădicăi Melchisedec Ştefănescu, primul ierarh şi ctitorul Episcopiei Dunării de Jos, eparhie înfiinţată la 17 noiembrie 1864. În contextul ocupării Basarbiei de către ruşi, în 1878, vlădica Melchisedec a fost nevoit să mute sediul Episcopiei Dunării de Jos de la Ismail (Basarabia), la Galaţi, iar până la concretizarea unei zidiri-catedrale, a considerat că o vreme, se poate sluji la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”.
Diligenţele pentru înălţarea unei catedrala la Galaţi au fost începute efectiv de Episcopul Iosif Gheorghian (1879-1886), continuate de Vlădica Partenie Clinceni (1886-1902) şi desăvârşite, abia peste un secol, de actualul Arhiereu al Dunării de Jos, Înalt Prea Sfinţitul Casian Crăciun.
Ctitorii

Ridicarea somptuoasei Catedrale - "Domul spiritualităţii răsăritene", cum a numit-o contemporanul academician Dan Berindei - a fost pe rând visul tuturor vlădicilor de la Dunărea de Jos. După 1906, în vremuri de pace şi război, cu sprijinul calfelor şi al zidarilor, Vlădica Pimen a reuşit să ridice o catedrală monument care este „o fericită sinteză a elementelor de arhitectură românească”, spune arhitect Mihaela Palade.
În acel aprilie 1906, când s-a aşezat piatra de temelie, se împlineau 42 de ani de la înfiinţarea Eparhiei Dunării de Jos şi 28 de ani de la dobândirea Independenţei României. Arhivele ne arată că a fost un moment de înaltă simţire românească, punerea pietrei de temelie fiind onorată de „augustele feţe” - Prinţul Ferdinand şi Principesa Maria, care îi reprezentau pe Regele Carol I şi Regina Elisabeta, aflaţi în Elveţia la tratament. Momentul a fost onorat şi de prezenţa la Galaţi a unor miniştri.
Concurs naţional de proiecte

În 1904, cu sprijinul miniştrilor de resort s-a organizat concurs naţional pentru zidirea Catedralei de la Galaţi, printre condiţiile impuse participanţilor de Episcopul Pimen fiind aceea ca „anteproiectul să fie întocmit în stil bizantin, concurenţii inspirându-se după vechile noastre monumente religioase româneşti”. S-au prezentat 11 proiecte şi s-au „bătut” câteva zeci de specialişti. Din comisia specială a Ministerului Cultelor nu lipseau Ion Kalinderu, preşedintele Academiei Române din acea vreme, arhitectul Ion Mincu şi Petre Antonescu. Autorul proiectului „celei mai frumoase catedrale” din România este arhitectul Petre Antonescu, care pentru a participa la concurs s-a retras din comisia naţională. Petre Antonescu este cel care printr-un demers „foarte persoanal” a îmbinat, a armonizat elementrele arhitecturii clasice cu  cele ale tradiţiei.
(Va urma)