Învăţătorul-pictor din comuna Griviţa: Dumitru Căpraru (1913-1993), portretistul satului

Despre pictorul Dumitru Căpraru (1913-1993) gălăţenii nu prea au auzit. Numele său nu se regăseşte în niciun album al plasticienilor din partea locului. Portretele învăţătorului-pictor sunt însă prezente în casele gălăţenilor din comuna Griviţa, locul unde a trăit, a iubit şi a luminat cu buchea cărţii multe generaţii.
Născut la 6 noiembrie 1913, în comuna Buceşti, judeţul Galaţi, învăţătorul Dumitru Căpraru se regăseşte între personalităţile localităţii Griviţa, alături de moşierii Alexie Anastasiu şi Dimitrie Anastasiu, de scriitorul Victor Ioan Popa. În ciuda acestei menţiuni, casa sa este în uitare, în totală discordanţă cu mândria autorităţilor locale de a-l enumera între oamenii de seamă ai locului.

Portretist al ofiţerilor ruşi

Dumitru Căpraru a slujit şcoala românească de la sat, iar unul dintre fiii săi - Marian Căpraru - îi urmează cariera, fiind profesor la Şcoala Gimnazială Griviţa. De la fiul său am aflat că drumul către artă al tatălui său a fost frânt de Cel de-Al Doilea Război Mondial. „În toamna anului 1944, tata se număra printre studenţii la Belle Arte din Iaşi, unde a intrat cu nota 10. Ne spunea că aici l-a avut ca asistent pe pictorul Corneliu Baba. La aflarea veştii că Armata Română trece Prutul ca să elibereze Basarabia, tata a considerat că este o datorie de onoare să meargă şi el. A trăit mereu cu speranţa că vom  recăpăta acest pământ”, povesteşte fiul său.
Dumitru Căpraru a stat prizonier la ruşi până în 1946. "Revenit acasă a continuat să fie învăţător şi a pictat din plăcere. Despre perioada de la ruşi nu ne-a povestit mare lucru. Ne-a spus doar că "ofiţerii ruşi erau oameni cu judecată"; că l-au pus să le facă portrete. Acolo i-a avut colegi de suferinţă pe pictorii Aurel Vlad şi Aurel Haiduc", spune fiul.
Din vremea prizonieratului, Dumitru Căpraru i-a lăsat fiului său un caiet de studiu cu schiţe ale soldaţilor şi ofiţerilor ruşi. Între lucrările pe care familia le păstrează se numără un „Autoportret” al lui Dumitru Căpraru; un „Portret" al fiului său Marian, un altul al unui nepot. Am regăsit, purtând patina vremii, un peisaj rural intitulat „La noi acasă”, care abundă în albastru, lucrare care a luat Premiul al III-lea la un concurs pe ţară, în 1974.
Învăţătorul Dumitru Căpraru a trecut la cele veşnice în 9 iulie 1993. Astăzi este prezent în inimile urmaşilor săi direcţi, dar şi în casele bătrânilor din Griviţa, prin multele tablouri pe care le-a făcut. Şi poate ar fi timpul ca şi casa sa să fie restaurată şi pusă în valoare.