E uşor a cere voturi când nimic nu ai de spus

„Lideri, voi, figuri anoste, care roade n-aţi adus - e uşor a cere voturi când nimic nu ai de spus”. Da, e o îndrăzneală prea mare, o impietate să mă ating de versurile poetului Mihai Eminescu. Dar ce mai e normal în aste vremuri?
De când campania electorală a alegerilor locale s-a transformat în precampanie electorală pentru parlamentare, privesc către liderii politici şi mă minunez.
Ştiu, în dragoste, ca şi la război, totul e permis! Şi vai de învinşi! Deşi, dacă ascult sau citesc mesajele partidelor, nimeni n-a pierdut alegerile, toţi se declară învingători… într-un fel sau altul. Chit că unii n-au trecut pragul electoral pentru Consiliul Local ori pentru cel Judeţean, ori că au mai puţini aleşi decât numărau înainte. Cât despre mutările politice premergătoare parlamentarelor, mă tem că nici şahiştii profesionişti nu le-ar fi anticipat.
Iată, de pildă, înrolarea în PMP a fostului social-democrat Cătălin Hurdubae, primarul PSD al Tecuciului. A pierdut alegerile la un scor umilitor pentru un primar în funcţie, candidând pentru un al doilea mandat. Şi îmi amintesc cum trăgea PMP în el din toate poziţiile, şi nu doar în campania electorală. A încercat chiar strângerea de semnături pentru demiterea lui, la începutul anului 2019! Dar acum, iată-l pe Hurdubae făcând echipă cu cei care-l înjurau de mama focului, gata să împroaşte cu venin în PSD. De unde constatăm că PSD e nasol, dar oamenii lui sunt buni pentru PMP. Mda…
Dacă tot vorbim de foşti primari şi de alegeri, îmi vine în minte o altă înfrângere înjositoare. Cea a fostului primar Marius Stan la scrutinul din 27 septembrie. În lumea sportivă se spune că e mai înţelept să te retragi din competiţii cât încă mai eşti în glorie. O fi lipsit fostul primar la lecţia asta…
N-aş putea să trec cu vederea şi gestul Alianţei USR Plus de a demara strângerea de semnături pentru candidaţii la alegerile parlamentare, deşi aceştia nu au fost încă stabiliţi. Unii ar spune că pretind un cec în alb al încrederii din partea cetăţenilor. Şi s-ar putea ca nu toţi cei care le-au acordat votul la europarlamentare, prezidenţiale şi locale să fie convinşi să-l mai acorde.
Dacă tot vorbim de figurile anoste ale liderilor politici, nu pot să-i neglijez pe „epigonii” lui Durbacă, absolvenţii şcolii lui politice, bazate pe tupeu, cumetrii şi rubedenii.
Politicieni care n-au dovedit până acum mai nimic se vor alia cerându-ne voturi. Cine-s ei? „Simțiri reci, harfe zdrobite,/ Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,/ Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic”… La ei "totul e spoială, totu-i lustru fără bază!"