Facem roata? Măcar cu privirea

„Lung prilej de vorbe și de ipoteze!”, ca în versul lui George Topîrceanu! Multe-a mai stârnit vestea că orașul ar putea avea (din nou) o roată panoramică. Cel puțin așa prevede un proiect de modernizare a Parcului de la Turnul Tv, care, așa cum ați putut afla din ziarul „Viața liberă”, a ajuns, săptămâna trecută, la comisiile Consiliului Local.

Reacțiile gălățenilor? Unii și-au amintit cu nostalgie de roata care exista cândva la Ultimul Leu, ba chiar s-au întrebat de racheta din Orășelul Copiilor, altă amintire prețioasă din copilăria lor. Pentru alții, însă, a fost prilej de bășcălie și de critică șfichiuitoare.

„Să fie înaltă ca să vedem plutele cu care trecem Dunărea și avioanele care decolează de la București!”, s-a rostogolit printre ironiile de pe Facebook. „Tichie cu mărgăritar! Am terminat de reparat toate străzile Dochiei, Dorobanți, Vasile Panu, Libertății, Picturii, Luceafărului, Prundului, Elena Doamna!”, a strigat, pe bună dreptate, un gălățean. Dacă nu știți, străzile astea nu-s mai răsărite decât niște ulițe… urbane, doar pentru că sunt la oraș.

„Mai bine văruiți blocurile!”, „Cosiți iarba, că a ajuns la genunchi!”, „Udați copacii pe care i-ați pus anul trecut și nu numai! Întrețineți ce-ați făcut”, au comentat alți gălățeni. Și zău că nu găsesc argumente să-i contrazic.

„Nu mă urc în așa ceva că sigur pică. Nu cred că-i duce capu’ să facă măgăoaia aia rezistentă la cutremure”, a sărit alt comentator la mine. Hai să nu cobim când nici n-am trecut de faza ideilor pe hârtie, m-a încurajat un gând. Deși, dacă iau în calcul că nici n-apucăm să inaugurăm că trebuie să reparăm… până la cutremure mi-aș face griji pentru pământul care ne fuge și de sub betoane.

„Cunoaștem «reamenajarea», «refacerea» și «reconfigurarea»... totul va ieși «beton»”, a țintit just alt gălățean. Zâmbesc amar și-i dau dreptate. Dacă pățim ca la Pasajul „Dunărea”, când din îngemănarea dintre scoică și val ne-au ieșit două betoniere, pe post de copertine, nu știu ce să zic.

„Ce să admiri din roată? Rufele puse la uscat, mizeria din jur, mașinile parcate, Turnul Tv și Dunărea?”, s-a întrebat un gălățean. Mărturisesc sincer, de câte ori îl privesc de sus,  fie și de la etajul 11 al blocului, unde-și are sediu asociația de proprietari, orașul îmi pare mai frumos, mai atractiv, cu mai mult potențial. Nu știu dacă o să ne iasă Galați Eye – pe modelul London Eye (ochiul Londrei) - dar poate că înainte să ne apucăm de construit ar trebui să facem roata cu privirea. Și să ne placă și nouă orașul. De sus, dar mai ales de jos.