Nepregătiți, ca întotdeauna

O nouă partidă de poker amenință economia mondială, după ce aproape jumătate de trilion de dolari au fost şterşi din valoarea de piaţă a băncilor la nivel global, în cea mai gravă prăbuşire a sectorului financiar de după pandemie, sau, dacă vreți, din ultimii 15 ani. După colapsul Sillicon Valley Bank, alte șase bănci americane au fost plasate sub supraveghere de agenția Moody’s, în vederea unei posibile retrogradări.
În timp ce președintele Joe Biden dă asigurări că sistemul bancar de peste ocean este stabil, piața financiară din Europa este marcată și ea de reorganizări semnificative, a se vedea cazul Credit Suisse - UBS. Dincolo de toate aceste mișcări ”capitaliste”, efectul de bază este scumpirea banilor, cu dobânzi în zona euro ce se apropie de 4% în zona de creditare.
Ce face România în aceste condiții? Ca de obicei, mai nimic, pentru că nici nu ar putea să facă mare lucru. Filosoful de la Ministerul de Finanțe ne-a explicat că împrumuturile statului de la început de an sunt strict necesare, în contextul tensiunilor financiare și ale conflictului de la graniță. Ce uită să spună este că aceste credite se fac în valută, la dobânzi duble față de acum câțiva ani, în medie la 7%, cu scadența peste zece ani, iar inputul lor în economia reală este aproape nul, în condițiile în care cheltuielile publice sunt puternic grevate de plata salariilor și pensiilor. Autoritățile publice locale găsesc din ce în ce mai greu cofinanțare pentru investiții, iar o restructurare firească a aparatului bugetar este ignorată cu desăvârșire, mai ales într-un an preelectoral.
Între timp, datoria externă a țării noastre a ajuns la aproximativ 150 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă jumătate din PIB. Trebuie spus că mai mult de jumătate din aceasta provine din sectorul privat. Lăbărțați în prea multe direcții, cu pretenții de a crea capacități de producție a semiconductorilor și cu șeful statului căutând investiții în IT prin Singapore, am uitat ce știm să facem cu adevărat. În tot acest timp, piața forței de muncă plânge după medici, asistente, ingineri, instalatori sau muncitori în construcții. În plus, lipsită de apă, agricultura românească e ca un muribund cu masca de oxigen la gură, iar vechile teorii economice privind avantajul comparativ au rămas în cărțile de specialitate. Acest sector ce ar putea aduce o creștere economică reală este lăsat de izbeliște, pe mâna politrucilor, în vreme ce reabilitarea irigațiilor este o altă poveste în derulare. În 2023, ne rugăm să nu avem parte de un nou an secetos, pentru că, oricum, suntem nepregătiți, ca întotdeauna.