Jeleul ucigaș și cursurile de prim ajutor

Cazul adolescentei care s-a înecat cu un jeleu în timp ce se afla la școală a stârnit discuții interminabile în mediul online.

Imediat după producerea incidentului, părerile au început să curgă. De ce nu s-a intervenit mai repede? De ce nu s-a efectuat manevra Heimlich, care ar fi putut să o salveze? De ce copilul a mâncat jeleuri la școală? De ce, de ce, de ce?
Din păcate, după o săptămână de comă profundă, copila a decedat, la spitalul unde fusese internată și conectată la aparatele de respirat care i-au prelungit viaţa cu o săptămână.
Acum, așa cum suntem noi, românii, obişnuiți, după producerea unei tragedii, apar și măsuri. Trebuie întotdeauna să se întâmple o tragedie, pentru ca guvernanții noștri să acționeze.
Prima inițiativă îi aparţine ministrului Educației, care spune că va introduce în școli cursuri de prim ajutor. Mă întreb, în condițiile în care majoritatea școlilor din orașe nu mai au cabinete medicale, cine ar fi putut să intervină pentru a-i salva viața adolescentei prăbușite pe băncile clasei? Profesorii, colegii de clasă? Şcolile care se mai pot bucura de prezența unui cabinet medical pot fi numărate pe degete. Și, dacă există, aceste cabinete sunt dotate sumar, cu paracetamol, aspirină și cam atât. Dacă un elev are nevoie de mai mult, apelăm la ambulanță sau la un medic disponibil să se deplaseze pentru a interveni în caz de urgență. Dar să fim bucuroși că există și astea. Copiii care învață în unitățile școlare din mediul rural nu beneficiază nici măcar de spațiul în care ar fi trebuit să funcționeze un cabinet medical.
Este interesant de văzut cui vor fi adresate aceste cursuri de prim ajutor din școli. Profesorilor? Oricum dascălii din România au făcut și triaj epidemiologic în școli pe timpul pandemiei, au primit și administrat teste Covid elevilor... și au făcut și ore. Acum vor face și cursuri de prim ajutor... și își vor lua și truse medicale. Poate elevii vor face aceste cursuri să se salveze între ei sau poate personalul auxiliar din unitățile de învățământ. Vom vedea... când și cum se vor implementa aceste cursuri și cui vor fi destinate.
E trist că în acest secol al tehnologiei foarte avansate și al mijloacelor de deplasare foarte rapide, niște părinți își plâng copilul mort la școală, pentru că nimeni dintre cei prezenți nu a știut cum să intervină pentru a-l ajuta înainte de a fi prea târziu.