Suficienţa prezidenţială

Mărturisesc cinstit, de o bună bucată de vreme am obosit să mai "urmăresc cu atenţie şi îngrijorare" manifestările prezidenţiale. Fie că-s declaraţii, replici, gesturi, acte sau fapte, le iau pe toate aşa cum vin direct de la preşedinte. Cu suficienţă. Cu blazare. Cu un anume plictis domol şi flegmatic, pigmentat pe alocuri cu sclipiri de falsă ironie. Aşa a fost şi cea mai recentă ieşire prezidenţială, în Delta Dunării.

"Vizita dumneavoastră de astăzi a avut scopul de a contribui la găsirea unor soluţii pentru provocările cu care se confruntă Delta. Vă rog să ne daţi câteva exemple concrete de soluţii şi să ne spuneţi în ce a constat şi în ce va consta contribuţia dumneavoastră", a fost întrebarea jurnalistului Paul Angelescu, de la "România, te iubesc!", Pro Tv. "Contribuția mea constă în faptul că am venit aicea și am atras atenția asupra acestor chestiuni, că am discutat cu autoritățile centrale și locale, iar soluțiile foarte concrete o să le prezinte ministerul, județul, primăria, administratorul Deltei, atunci când se pun în practică", a fost răspunsul preşedintelui.

Un răspuns pe măsura "prezidenţială" a preşedintelui. Cu o oarecare acreală, cu falsă ironie şi multă, chiar prea multă suficienţă. Nu că ar fi prima dată când preşedintele răspunde unui jurnalist în doi peri. Şi nici ultima… cel puţin până la prezidenţialele de la anul. Când actualul preşedinte nu mai are de ce să-şi facă griji pentru un nou mandat.

Mai trist este că nu văd soluţii mai fericite pentru succesorul prezidenţial. Oferta prezidenţiabilă ce ni se-arată e vai şi-amar, săracă şi proastă! Sau de-a dreptul de "Doamne, fereşte-ne!".

Aş îndrăzni să spun că suntem oarecum căliţi prezidenţial. Am avut de patru ori un "preşedinte pentru liniştea noastră", o dată un preşedinte "învins de sistem" şi de alte două ori un "preşedinte (mult prea) jucător".

Ce avem de două mandate încoace? Un preşedinte-spectator, urmărind cu atenţie şi îngrijorare. Multă răceală şi înstrăinare prezidenţială. O inerţie de stat. Ceva aroganţă turistică şi multă suficienţă.

Şi-mi vine amar în minte replica şoferului constănţean de pe un autobuz City Tour, care ar fi trebuit să ducă turiştii la manifestările de Ziua Marinei şi a fost nevoit să se strecoare prin zona industrială a oraşului - pe la silozuri, șine de cale ferată, depozite, munți de gunoaie și de fier vechi. De ce? Din cauza protocolului prezidenţial, traficul spre mare şi spre faleză fusese blocat. "A ajuns «iohannosul»?", întrebase şoferul. Mda, un cuvânt nou, la fel de bun ca "ficusul", "dulapul" sau "robo" - "iohannosul". Când președintele țării ajunge substantiv comun, n-aș zice că e de bine. Dar e suficient.