Devine și Galațiul o voce a României?

Știu ce-o să-mi spuneți! Că Galațiul a devenit, în urmă cu o lună, „Vocea României”, grație Alexandrei Căpitănescu, marea câștigătoare a trofeului de la Pro Tv. Și, desigur, datorită numeroșilor gălățeni care au strălucit pe scenă în sezonul recent încheiat al show-ului Tv: Alexandra Serenada Sîrghi, Adrian Galbinu, Livia Crăescu, Alexandra Damian, Mariana Berechet și Ada Chicoş. Cu atâția artiști talentați, cum să nu fie Galațiul o voce a României? Este, cu prisosință, în emisiunile de talente! Doar că vocea gălățenilor și a orașului nu prea se aude în viața de zi cu zi. Aia care ne doare pe toți și care nu se prea dă la televizor.

Cum aș putea spune că vocea Galațiului rămâne în surdină când primarul municipiului, Ionuț Pucheanu, este unul dintre principalii comunicatori la nivel național ai PSD - partid aflat la guvernare?! Când apare constant și des pe sticla posturilor naționale! Nu contest! Și e bine că se întâmplă asta! Doar că, din nou, nu ne-ajută. Una este să susții poziția/ imaginea partidului din a cărui conducere faci parte și cu totul altceva să se audă vocea gălățenilor și a orașului.

Iar în ceea ce privește Galațiul și gălățenii, mi se pare că suntem mai mereu muți și ocoliți, ca să nu spun evitați și ignorați. Că ne facem visuri mari, investim speranțe în proiecte grandioase... și rămânem mereu pe lista de așteptare. Ori cu lista de așteptări deșarte. Ori de căruță.
De la ce m-am luat? De la aeroport. Iaca, anul acesta, în iunie, vor fi alegeri europarlamentare. Așa cum au fost și în 2019! Atunci, în campania electorală a alegerilor europarlamentare, necesitatea unui aeroport la Galați a fost făcută publică la mitingul PSD Galați din 11 mai 2019, de însuși liderul partidului la acea vreme, Liviu Dragnea! Uite că s-a făcut cincinalul, iar despre aeroport nu se mai aude nimic. Mi-ar plăcea să cred că oficialii lasă marile vești despre aeroport pentru campania electorală a europarlamentarelor. Dar tare mă tem că îmi croiesc singură iluzii deșarte.

Despre promisa fabrică de baterii ce să mai zic? Că mă încearcă amărăciunea de câte ori este adusă în discuție și văd cum autoritățile ridică din umeri, explicând că se caută soluții de finanțare a investiției. E firesc, oare, să trâmbițezi o investiție, să creezi așteptări și apoi să bați neputincios din buze sperând că poate oamenii mai uită... O fi memoria publică selectivă și scurtă, dar nici chiar așa.

Uite, de aceea mi-ar plăcea ca gălățenii să devină o voce a României. Iar cei care ne conduc sau vor să ne conducă să se facă auziți și ascultați în plan național și european. Și asta ar putea să depindă doar de noi, cei care vom fi chemați la urne în curând...