Ce facem cu pontonul Schengen?

După ani și ani de argumente și contraargumente, demersuri diplomatice, refuzuri, negocieri și renegocieri, olandezi, austrieci, rugăminți, presiuni pe filiere UE, pumni în masă, din nou austrieci, cărămizi pentru vajnicele piepturi ale guvernanților de toate culorile coaliției, până la urmă, România va intra în Schengen, împreună cu vecinii bulgari, de la 31 martie 2024. Nu va intra cu totul, însă, ci numai cu... un picior, cu frontierele aeriene și maritime. Ce mi-e maritim, ce mi-e fluvial, chestiune de... semantică, așa că e foarte posibil ca Galațiul să aibă voie, în sfârșit, să folosească terminalul Schengen pentru pasageri pe care îl are de fix 13 ani. Dacă va și putea să-l folosească, asta e cu totul altă discuție.

Poate nu știți sau poate ați uitat, dar Galațiul are acest terminal Schengen pentru navele de croazieră încă din martie 2011, el reprezentând o condiție tehnică pentru aderarea, la acea vreme, la Spațiul Schengen, terminale asemănătoare fiind realizate şi în alte porturi de la Dunăre. Însă aderarea nu a mai venit, nu au acostat nici navele de croazieră, așa că Galațiul și pontonul său Schengen au rămas ca în gluma cu bărbatul care se ascunde, dar pe care nu-l caută nimeni. Sau ca în fabula „Petrică și lupul”, când lupul nu venea.

Ce se știe la acest moment, martie 2024, despre pontonul Schengen din fața Palatului Navigației și a sediului AFDJ sunt următoarele: este, în esență, un ponton plutitor cu o lungime de 60 metri şi o lățime de 11 metri, a costat aproximativ un milion de euro şi a fost construit din bani publici de Ministerul Transporturilor. Pontonul include, teoretic, spații de aproape 700 de metri pătrați, pe două niveluri, pentru activități de îmbarcare/debarcare, control al documentelor, poliție de frontieră, vamă etc. Se știe, de asemenea, că, atunci când a fost realizat acest terminal de pasageri, s-au făcut niște erori de proiectare şi execuție, iar pontonul nu ar putea fi operat nici dacă am intra în Spațiul Schengen, întrucât bordul pe care îl are la dispoziție este mai înalt decât bordul pe care îl au în mod obișnuit navele de croazieră care vin pe Dunăre. De asemenea, anumite părți de rețele sunt amplasate pe bord greșit.

Lider FM scria recent că pontonul Schengen de la Galați este întreținut și păzit, din momentul inaugurării, cu bani alocați în fiecare an de Administrația Porturilor Dunării Maritime (APDM), care îl are în custodie, însă nu a fost folosit niciodată în scopul pentru care a fost construit, ci doar a fost utilizat ocazional, pentru acțiuni publice: inaugurarea unor nave, vizita unor oficialități. Pentru operaționalizarea lui, odată cu intrarea în Schengen, ar mai fi necesare niște proceduri administrative.
Așadar, avem un ponton Schengen gata de 13 ani care, de fapt, nu e gata. Bine măcar că nu a fost transformat în cârciumă cu acte-n regulă de vreun afacerist mai întreprinzător.