Festivalurile din Galați, între „Ura!” și „Huo!”

Mai țineți minte anecdota care circula în Epoca de Aur cu piesele sustrase de la o fabrică de mașini de cusut? Că oricum le-ai fi montat și asamblat tot... mitralieră ieșea?! Ei bine, aș putea adapta gluma asta la vremurile actuale. Și aș spune că, oricâte evenimente inedite, târguri și festivaluri ar organiza autoritățile la Galați tot... iarmaroace ies.

Sunt încă proaspete ecourile Festivalului Internațional de Folclor și încă vii reacțiile pe care le-a stârnit. De la urale și felicitări, până la huiduieli și critici virulente. Dincolo de „Ura!” și de „Huo!”, realitatea arată că acest festival internațional de folclor se organizează de 17 ani încoace!

Chiar dacă - mai mult sau mai puțin - fiecare dintre președinții Consiliilor Județene (Eugen Chebac, Nicolae Bacalbașa, Costel Fotea) a încercat să și-l „tragă/treacă” pe persoană fizică, să-și asume meritele pentru organizarea și audiența lui.

Cu ani în urmă, festivalul avea și juriu, din care nu lipsea celebrul Nea Mărin - coregraful Marin Barbu, care oferea și câte un solo de joc popular, să rupă scena și mai multe nu! Ansamblurile care participau erau mai degrabă profesioniste decât amatoare, iar lupta pentru trofeu era una serioasă. Nici invitații nu erau mai prejos, și amintesc aici ansambluri precum „Baladele Deltei” sau „Junii Sibiului”.

Faptul că, la ediția din acest an, mii de gălățeni au avut ocazia să descopere cântece și dansuri tradiționale din Egipt, Slovacia, Georgia, Cipru sau Italia este, cu siguranță, un câștig. Nu toți își permit vacanțe în străinătate, pentru a le vedea la fața locului! Așa cum nu toți își permit bilete la spectacolele Tarafului Cleante, ale Tarafului din Clejani, ale Lupilor lui Calancea, ale surorilor Osoianu, Mariei Dragomiroiu ori la concertele lui Ionuț Dolănescu. Desigur, pentru asemenea invitați se plătesc onorarii pe măsura valorii artistice și a celebrității. Dar, între noi fie vorba, banii s-ar fi cheltuit oricum. Pe te miri ce... poate fără să știm și fără să fim întrebați.

Dincolo de bucuria publicului, de valoarea prestațiilor și de notorietatea artiștilor, organizarea putea fi mult mai bună. Începând de la sonorizare și lumini! Bietele Osoience abia s-au putut auzi din cauza instrumentelor Lupilor. Iar publicul era fie în beznă, fie orbit de luminile scenei și ale celor două ecrane. Desigur, evenimentul avea loc în Grădina Botanică, dar, cu tot respectul, scena și scaunele erau puse pe un tăpșan, care mai sus, care mai în groapă, ca la o petrecere câmpenească! Insectele roiau și în public, și pe scenă! Despre accesul publicului la eveniment, despre facilitățile civilizate de transport, la posibilități de hidratare sau gustare, până la toalete... ar fi multe de spus. Și nu chiar de bine.

Firește, avem probleme mari și serioase, nevoi și costuri pe măsură. Așa cum și interesele electorale sunt de netăgăduit. Dar am putea încerca, totuși, să depășim condiția de iarmaroc, de bâlci comunal, și să avem evenimente pe măsura unui oraș dunărean și european. Chit că tot între „Ura” și „Huo” vor defila...