Parcul, mărul discordiei dintre cetățeni și edil

O decizie a unei instanțe gălățene a dispus demolarea unui parc de joacă situat într-un cartier populat din oraș
La prima vedere, pare o decizie greu de acceptat de către cetățenii din zonă, mai ales pentru cei care au copii și care își petrec o bună parte din timpul liber cu odrasla la joacă. Cu atât mai mult cu cât instanța a fost solicitată să se pronunțe după cererea unor locuitori din zonă, sătui de zgomotele infernale care se auzeau din parcul respectiv, de înjurături și de imaginile desprinse parcă din filmele pentru adulți care aveau loc seară de seară în parc.
Citește și Loc de joacă închis, după reclamaţiile vecinilor
Și declar acest lucru în cunoștință de cauză, pentru că nu de puține ori am fost nevoită să schimb parcul în care ieșeam cu copiii din cauza tinerilor care se aciuau prin zonă și care aveau, din păcate, un comportament neadecvat. Fie leagănele, destinate celor mici, erau ocupate de tineri amorezi care își rosteau cuvinte dulci legănându-se pe locurile destinate, conform indicațiilor constructorilor, copiilor cu vârste de până la 7 ani, fie  băncile din zona spațiului de distracție erau pline de tineri care spărgeau semințe și vorbeau ca și cum DEX-ul limbii române ar fi format numai din elemente de argou, fie găștile de tineri, formate ad-hoc în parc, își aduceau aminte de polițe rămase neplătite, locul de joacă transformându-se în adevărate "scene" de bătaie, situații la care nu trebuia să îți expui copilul pe care se presupune că l-ai adus în parc pentru relaxare.
Și să-l ferească Dumnezeu pe adultul care cuteza să atragă atenția asupra faptului că locul respectiv este destinat copiilor, că nu îi ajungea acestuia toată apa din Dunăre să se spele de păcat. Căci vorba poetului Mihai Eminescu: "Ai noștri tineri la Paris învață/ La gât cravatei cum să-și facă nodul/ Apoi ne vin de fericesc norodul/ Cu chipul lor isteț, de oaie creață".
A nu se înțelege că am ceva împotriva adolescenților de azi sau că nu empatizez cu vârsta și cu nevoile lor
Departe de mine acest gând. Dar totuși, adolescenții care descoperă acum tainele vieții, departe de ochii vigilenți ai părinţilor, o pot face în locuri mai retrase din oraș, fără a sfida cetățenii cu copii sau vârstnicii care au nevoie de un pic de aer curat și de liniștea parcurilor.
Nu-mi rămâne decât să sper că, în locul parcului ce va fi pus la pământ de autorități, se va construi ceva care să împace toate vârstele și unde să fie loc atât pentru copii, cât și pentru adolescenți și nu în ultimul rând pentru vârstnici, astfel încât traiul în comun să fie agreabil pentru toți.