Nici constructorii nu oferă calitate, dar nici noi nu păstrăm

„Bine că măcar nu miroase a... WC public”, mi-am spus în gând ieri după-amiază, în timp ce străbăteam grăbită Pasajul subteran din Centrul orașului. Mărturisesc cinstit, am cam regretat că n-aveam măcar o pălărie, dacă nu o cască de protecție. Nu ca să-mi apăr capul de soare, ci de o eventuală „interacțiune” directă cu vreuna dintre plăcile plafonului fals. Desigur, nu par nici grele și nici contondente, în caz de cădere. Dar nici n-aș vrea să aflu cum este să-mi pice-n vreuna-n cap. Unul am și vreau să-l păstrez nevătămat. Prin urmare, cred că pe viitor voi ocoli cu grijă Pasajul „Dunărea”.

Și când mă gândesc că n-au trecut nici patru ani de când a beneficiat de lucrări de reparații și renovare! De care avea nevoie pentru că devenise un spațiu insalubru, care amenința să se prăbușească peste cei care se încumetau să-l străbată. Iar renovarea a costat peste 2,3 milioane de lei. Autoritățile se lăudau atunci cu finisajele cu materiale de bună calitate (granit la pardoseli și trepte, placaj de marmură la pereți) și cu instalarea a patru camere de supraveghere video.

Calitatea lucrărilor s-a văzut la numai cinci luni de la inaugurare, când din cauza infiltrațiilor apei pluviale, tavanul s-a umezit puternic și s-a desprins tencuiala. E adevărat, remedierea s-a executat în cadrul garanției.
Încă din mai 2022 semnalam că Pasajul a devenit ținta preferată a huliganilor mici sau majori: geamuri sparte, plăci dislocate din tavanul fals, camere de supraveghere reorientate în urma loviturilor aplicate. Iar „atacurile” au continuat!

Dovadă starea jalnică în care a ajuns acum Pasajul, la nici patru ani de la inaugurare. Zecile de plăci lipsă, găurile rămase, plăcile stivuite prin colțuri, scheletul metalic contorsionat, bucățile dislocate sau care atârnă amenințător. Așteptând lovitura de grație ca să cadă. Iar această stare de fapt este opera unor indivizi minori sau majori, cu „materia primă” a constructorilor.

Mă întreb – într-un exercițiu de imaginație nepotrivit poate – cum ar fi arătat Pasajul dacă ar fi fost amplasat într-o zonă mai puțin centrală a Galațiului? Poate într-un cartier ca Micro 21, 38 sau I.C. Frimu! Ar fi fost mai protejat de violența golanilor sau ar fi fost și mai deteriorat, mirosind în compensație a toaletă publică? Ori era atât de periculos încât nu aveai curaj să intri fără gardă de corp. Întreb, nu dau cu parul!
Pentru că nici constructorii nu oferă calitate, dar nici noi nu prețuim nimic din ce (ni) se realizează. Deși păgubiții suntem tot noi...