„Blestemul” bacului de la Galați a lovit podul de la Brăila

Anul trecut, mai că nu s-a făcut carnaval pe străzile Galațiului și pe rețelele sociale. Se inaugura podul peste Dunăre de la Brăila, iar toată lumea era în extaz. "Ce frumos vom traversa Dunărea pe pod, cum vom trece la orice oră vrem, fără să așteptăm nici măcar o secundă..." Se înfigeau deja ace în "păpușa" bacului dintre Galați și I.C. Brătianu, cu care toată lumea traversase Dunărea până atunci. E drept, se întâmplase de foarte multe ori ca, din cauza aglomerației, mai ales vara, pe perioada concediilor, cozile de la bac să fie peste limita suportabilității.

Și s-a dat drumul circulației pe pod. Primele semne nu au fost deloc încurajatoare. Ba că nu era voie pentru biciclete, ba că nu se circula și noaptea pentru că se demontau macaralele, ba că nu e gata legătura spre Jijila. Au apărut apoi alte probleme: șuruburi care nu erau bine strânse, infiltrații de apă la pilonii podului, valuri în asfalt, camioanele care traversează podul încărcate peste sarcina maximă admisă, profitând de faptul - foarte ciudat, de altfel - că la capetele podului nu au fost puse cântare pentru a-i opri pe cei cu gabarit depășit.

Iar "nucleara" a venit luna trecută, la doar un an de la inaugurarea la care a fost prezentă toată politichia românească: "Antreprenorul WeBuild a început lucrările de refacere a asfaltului așternut pe Podul Brăilei pe sensul de mers Tulcea - Brăila, după care va continua și pe sensul Brăila - Tulcea. Acestea durează două luni și se desfășoară în perioada 1 iulie - 31 august", anunța CNAIR pe 16 iulie.

Acum, podul de la Brăila arată ca după bombardament. Cu asfaltul decopertat, cu cozi lungi de mașini care așteaptă zeci de minute la capetele podului ca să poată să treacă, cu muncitori care mai mult se fac că muncesc, cu oameni cu nervii întinși la maximum, imaginea de astăzi a podului peste Dunăre este la ani lumină de cea de "Golden Gate de România", așa cum era prezentat acum un an.

În aceste condiții, logic, mulți dintre cei ce vor să traverseze Dunărea s-au întors la mult-hulitul bac, care "a exploatat poporul" atâția ani. S-a întâmplat ca în bancul cu Ițic care se duce la rabin și se plânge că are o casă prea mică. Rabinul îi spune să bage în casă măgarul, apoi și oile, iar când Ițic vine să se plângă că acum chiar nu îi mai încape familia în casă, rabinul îi spune să scoată măgarul și oile. "Rabi, nu știu cum să îți mulțumesc pentru sfat, acum casa e atât de încăpătoare!", îi spune Ițic, extrem de fericit.

Mulți au avut, însă, aceeași idee, așa că lungile cozi s-au mutat de la pod la bac. Au fost postări pe rețelele sociale, în care oamenii spuneau că au așteptat și peste două ore ca să urce pe bac de pe malul tulcean.
Dacă am fi avut aeroport la Galați, probabil că nu mulți și-ar fi permis să plece cu avionul în concediu sau într-un weekend la mare. Dar ce bine ne-ar fi prins "măcar" un tunel pe sub Dunăre!