„Daca aș fi pentru o zi...” o superputere

În copilăria noastră, unul dintre jocurile preferate era: "Dacă aș fi pentru o zi...". Atunci ne-am fi dorit să fim pentru o zi prințese, zâne sau cine știe ce personaje pozitive care ne încărcau sufletele în perioada inocentă a acelor vremuri.

Dacă am putea aduce azi măcar un strop din acele timpuri, cu siguranță societatea și valorile ar fi fost altele. Privind acum la copiii anului 2024, mă întreb unde s-au pierdut vremurile în care fetițele se jucau toată vara afară, în fața blocului, cu păpușile, pe care le îngrijeau, cărora le croiau hăinuțe, le schimbau și inventau diferite scenarii de jocuri. Era o plăcere să te oprești și să le privești.

Acum, adult fiind, dacă aș mai juca acest joc, aș vrea să fiu o forță care să înlocuiască copilăria marcată de ecrane cu cea de altădată și aș vrea să readuc în sufletele celor mici frumusețile verilor trecute, petrecute afară, ore în șir, cu copiii din vecini. Și aș mai reînvia acele păpuși frumoase care ne-au înfrumusețat copilăria și chiar primii ani ai adolescenței, căci îmi aduc aminte că joaca cu păpușile a continuat până spre clasa a VI-a.

Cu siguranță, cârcotașii ar spune că și acum există păpuși, care mai de care mai frumoase și mai moderne. O să fac aici referire doar la una dintre ele, cea care a fost vedeta copilăriei fiicei mele și care face parte dintr-o serie de păpuși pe care le-am achiziționat cu diverse ocazii. Prima a fost "Maia care crește", care era relativ ok. A urmat în colecție "Maia cu tabletă". Păpușa avea atașată o tabletă care imita diverse sunete și care îi dădea copilului posibilitatea încă de foarte mic să experimenteze capacitățile unei tablete.

Așadar, plăcerea pentru tehnologie este introdusă în viețile copiilor noștri de la vârste fragede. Cum poți să convingi copilul la trei, patru ani, când cere să se joace pe telefonul mobil sau cu tableta, că acesta este un obicei pe care ar trebui să-l amâne măcar până ajunge la școală, dacă până și păpușa lui are tabletă.

Așa se face că peste tot, azi, așteptând la medic, în autobuz, în casă sau chiar în parc, vezi copiii butonând telefoane. Așa se face că nu mai știu să se joace frumos, pentru că vizionează la telefon fel de fel de jocuri în care predomină violența, limbajul vulgar și comportamentele inadecvate în societate.

Aș vrea să readucem în mintea și sufletul copiilor noștri jocurile copilăriei noastre din parc, cum ar fi șotronul sau campionatele de sărit coarda. Cum nu am această putere, nu-mi rămâne decât să trăiesc cu amintirile copilăriei și să mă adaptez vremurilor în care copiii au înlocuit toate jocurile cu diverse gadgeturi.