Va mai rămâne ceva din ordonanța „trenuleț”?

Nici nu a început bine prima zi lucrătoare a bugetarilor după minivacanță, că s-a și iscat „vânzoleală” pe daunele produse de ordonanța „trenuleț” dată de guvern în ultimele zile de decembrie.

Am putea spune, fără teama de a greși prea mult, că semne rele anul are. Iar dacă vreți să citiți „anulare” în loc de „anul are”, nicio problemă, că și acolo este o mare problemă, în sensul că am strigat „Lupul, băi!” la primul tur al alegerilor prezidențiale, dar nu am identificat și lupul, cu steag și... naționalitate.
Cum spuneam, miercuri, 8 ianuarie, confederația sindicală "Cartel Alfa" a anunțat că a solicitat Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională ordonanța "trenuleț". Acest lucru a fost confirmat de Renate Weber, Avocatul Poporului, care a menționat că un demers similar l-a primit și din partea AUR.
Cei de la "Cartel Alfa" susţin, și pe bună dreptate, că ordonanța este neconstituțională. "Trenulețul" a blocat majorarea punctului de pensie cu rata medie a inflației, prevăzută a se aplica de la 1 ianuarie 2025 printr-o lege aprobată în Parlament nu mai devreme de toamna anului trecut, motivând că... deficit. Nu sunt specialist în constituție, dar când o ordonanță de urgență dată de guvern "bate" o lege aprobată în legislativ, ceva nu este în regulă. Și sindicaliștii mai întreabă ceva: de unde vine caracterul de urgență al ordonanței? Conform unei decizii CCR din 2005, aceste OUG-uri pot fi adoptate de guvern cu trei condiții cumulative: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.
Guvernul justifică înghețarea salariilor și a pensiilor prin necesitatea de a reduce deficitul bugetar. Dar problema cu deficitul era cunoscută de luni de zile și era prognozată de și mai mult timp, în condițiile în care toți specialiștii în economie avertizau că e pericol mare dacă nu ne liniștim cu banii aruncați aiurea, în scop electoral. Guvernul, însă, nu și nu, „ninja, ninja”, astfel că ne-am pomenit, în prag de An Nou, cu beleaua cât casa. Dar, repet, unde este urgența? Trebuia să-ți faci ordine în bătătură din timp, nu să aștepți să treacă alegerile (care, culmea, tot n-au trecut!) și apoi să te convingi că nu mai ai bani și să începi să tai cheltuieli de peste tot.
Cu doar doi ani în urmă, în 2023, România a mai fost pusă pe jar o dată, tot cu o astfel de ordonanță, numai că atunci i-au spus „ordonanța austerității”, și tot degeaba. S-au tot găsit excepții peste excepții, au fost proteste peste proteste, reorganizările anunțate nu s-au mai făcut și, până la urmă, guvernanții au lăsat-o moartă cu austeritatea, că urma un an electoral.
Așa și acum. Polițiștii au ieșit deja în stradă, sindicatele anunță greve, probabil că și pensionarii vor ieși în stradă, sănătatea și educația cu siguranță nu vor fi de acord să piardă drepturi cu greu câștigate, astfel că 2025 se anunță un an... vesel, cu strigături.
Oare cu câte „vagoane” va mai rămâne până la urmă „trenulețul”?