Râdem, glumim, dar pacea noastră-i în mâinile lor

"Cu viaţa noastră şi cu tunu'/ Am numărat până la unu/ Şi numărând murirăm noi/ În Primul Mondial Război/ (…) Şi-am suferit tot noi, postumii/ Al Doilea prăpăd al lumii"*, îmi fredona un gând de pace, vineri noaptea. Când atenţia mea se muta de la "Românii au talent" la discuţia din Biroul Oval al Casei Albe.

Începuse ca o şuetă şi s-a încheiat cum nu se poate mai prost. Nici n-aş putea să spun pentru cine. Pentru imaginea președintelelui SUA, Donald Trump, şi a oamenilor săi de încredere, printre care vicepreşedintele JD Vance şi secretarul de stat Marco Rubio? Sau pentru speranţele cu care venise preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Mă tem că pentru noi, oamenii de rând, simpli figuranţi într-o "producţie" care ne-ar putea schimba radical vieţile şi destinele. Şi nu doar pe harta lumii…

"Balamuc! Noi suntem nişte figuranţi nenorociţi, vai de capul nostru! E un film, în care ei joacă nişte roluri", spunea actriţa Carmen Tănase, într-un podcast "Acasă la Măruţă". "Mie îmi place Trump, că e caterincă, aşa! Da’ dacă te uiţi, el nu e ca un om! Joacă un personaj, că nu se poate să fii portocaliu pe faţă! Zelenski? Nu se poate să umbli patru ani cu tricoul kaki şi să te «beregăţeşti» aşa. Că el nu vorbeşte aşa de felul lui, l-am văzut şi înainte", explica îndrăgita actriţa.

Desigur, nu trebuie să fiţi ori să fiu de acord cu părerile ei. Numai că, în cazul de faţă, preşedintele ucrainean n-avea tricoul kaki de camuflaj, ci un fel de maletă neagră. Iar un ziarist îl întreba dacă are, totuşi, un costum acasă. Şi dacă nu e lipsă de respect să nu-l poarte într-un asemenea cadru oficial.

Bineînţeles, protocolul, respectarea etichetei, constituie o parte importantă a diplomaţiei. Pe de altă parte, când îţi mor oamenii într-un război crud şi nedrept, nu prea îţi vine să faci parada modei în costume de firmă, chit că "noblesse oblige"… Să fi fost totuşi vreun "dress code" în invitaţia în Biroul Oval pe care ucraineanul l-a nesocotit în mod ostentativ…

Când despre speculaţia presei ucrainene care i-a citit pe buze lui Zelenski o înjurătură, greu de spus la adresa cui din încăpere… mă abţin.

Mă întreb dacă preşedintele american ar fi preferat din partea ucraineană o atitudine desprinsă din serialul "Suleyman Magnificul", când padişahul îl primeşte în audienţă pe trimisul vreunei ţărişoare scăpătate, care cere ajutor.

Poate că Zelenski nu era "pregătit pentru pace", în viziunea lui Trump. Orice ar însemna "pregătire" şi "pace" pentru liderul de la Casa Albă, mă tem că n-are aceeaşi semnificaţie cu a noastră. Mai ales după ce relatăm despre resturi de dronă rusească, având încărcătură de luptă activă, detonate controlat în judeţul Galaţi. Aşa că dau cuvântul gândului meu meloman: "Un dor năprasnic mi se face/ De-un milion de ani de pace/ Sfârşiţi această nebunie/ Al treilea să nu mai fie…"*

* Versuri din cântecul "A treia pace mondială", de Adrian Păunescu şi Gil Ioniţă.