„Bolojeasca”: o tăiere înainte, două înapoi

Oare domnul Ilie Bolojan ştie să danseze? Şi dacă da, ce stil preferă? Tradiţional românesc, clasic, de societate, modern sau urban? Nu, nu m-a bătut (aşa de rău) soarele în cap, după cum aţi putea crede.

Înainte de a mă acuza de curiozităţi deplasate, vă reamintesc că i-aţi putut vedea dansând la televizor, în emisiunea de mare audienţă „Dansez pentru tine”, pe foştii premieri ai României Petre Roman şi Victor Ponta. Bine, la momentul coregrafic în direct nu mai erau prim-miniştri în funcţie, dar de dansat tot au făcut-o!

Revin la domnul premier Bolojan. Habar n-am dacă în intimitatea propriei case ori la petreceri dansează. Dar cred că stilul său de guvernare ar putea fi transpus într-un dans. Poate ceva popular - un pas înainte, trei înapoi - dar cumva în „fusion” cu ceva mişcări moderne: dat peste cap, echilibru pe o mână cu picioarele în sus… Contorsiuni dureroase, prize ratate, sărituri riscante şi căderi voite.

De la ce m-am luat? De la iţele încurcate ale tăierii fondurilor din Programul Naţional de Investiţii „Anghel Saligny”. După ce primăriile au fost notificate că nu vor mai primi un ban găurit dacă n-au decontat deja 80, respectiv, 40 la sută din fondurile alocate, iată că au apărut şi declaraţii mai nuanţate. Că se mai analizează, totuşi. Se mai negociază, se mai calculează… după priorităţi şi interese.

Uneori îmi imaginez cum intră câte un funcţionar, spăşit, în biroul premierului: „Domn’ prim-ministru, ştiţi, ar trebui să plătim…” „TAIE!”, îi retează vorba Ilie Bolojan. Şi după ce se anunţă tăierea, se aşteaptă efectul: cine şi de unde ţipă mai tare.

Nu contest, poate că există o strategie, o etapizare a tăierilor, şi n-o văd eu. Dar în spectacolul general, pare că premierul se bate cu un balaur al cheltuielilor, căruia după fiecare tăiere anunţată îi mai cresc nişte capete, nişte braţe, nişte costuri… Multă risipă. De tăieri, de energie, de speranţe.

Bine că nu s-a făcut croitor, domnul Bolojan. Că îi veneau clienţii cu pantalonii lungi la scurtat şi plecau în slip. Tanga, nu boxeri! Ori bine că s-a făcut politician, nu genist. Dacă în loc de tăieri de cheltuieli ar fi avut în faţă o bombă şi s-ar fi chinuit să o dezamorseze… mă tem că zăceau tăiate firele ca maţele-ncurcate şi ceasul de explozie ar fi continuat să ticăie. Ori săream de mult în aer şi ne luam de-o grijă.

Dar revin la dansul de la care pornisem. Cred că un coregraf ar putea revoluţiona dansul mondial cu un stil care să reflecte măsurile actualei guvernări. „Bolojeasca!” - o tăiere înainte, două înapoi!