De ce nu au românii încredere în instituțiile statului

Românii nu au încredere în instituțiile statului. Nu este o noutate, ci o realitate confirmată de fiecare sondaj de opinie. Cel mai recent, „Barometrul INSCOP Research” de pe Informat.ro, arată cifre elocvente: Parlamentul și Guvernul se luptă la coada clasamentului, cu 14,5% și, respectiv, 20,4% încredere. În schimb, instituții percepute ca fiind stabile și apolitice, precum Armata și Biserica, se bucură de respectul majorității.  
Însă, dincolo de aceste cifre reci, se ascunde o traumă colectivă a interacțiunii dintre cetățean și stat. Neîncrederea românilor nu este un capriciu, un moft sau o lipsă de respect gratuită. Este o reacție logică și perfect justificată, rodul a decenii de frustrări acumulate la ușa funcționarului public. Această lipsă de încredere este, de fapt, o taxă simbolică pe care cetățeanul o plătește zilnic.  
De unde vine această neîncredere? Nu din statisticile abstracte, ci din experiențele concrete. Ea se naște în momentul în care un cetățean obișnuit, adesea lipsit de cunoștințe juridice sau administrative, încearcă să rezolve o problemă banală. Se lovește de zidul birocrației, un labirint de formulare, acte în dublu exemplar și ore pierdute la cozi interminabile. Și, mai grav, se lovește de atitudinea celor care ar trebui să-l servească.  
Această tensiune zilnică, între un stat greoi și un cetățean neputincios, este dublată de o altă rană: corupția. Corupția confirmă, încă o dată, impresia că sistemul nu este construit pentru cetățean, ci pentru cei care îl controlează din interior.  
Mulți funcționari par să fi uitat că munca lor este un serviciu public, nu un prilej de a se comporta ca niște „dumnezei” așezați la ghișeu. De multe ori, atitudinea lor sugerează că îți fac o favoare, iar orice întrebare suplimentară este privită ca o jignire personală. Răbdarea, bunăvoința de a explica ori de câte ori este nevoie, empatia – toate aceste calități par tot mai rare. Uneori se ajunge la situații absurde, în care până și portarul unei instituții, înarmat cu o mică doză de putere, îți poate pune piedici doar pentru că are această posibilitate.
Soluția nu este simplă, dar începe cu o schimbare de mentalitate. Instituțiile trebuie să înțeleagă că transparența și simplificarea proceselor nu sunt doar cuvinte goale, ci pietre de temelie ale unei societăți funcționale. Iar oamenii din spatele ghișeelor trebuie să-și asume rolul de servitori ai cetățeanului, nu de stăpâni. Doar atunci procentele de încredere vor începe să crească, iar relația dintre stat și cetățean va putea fi reclădită pe ceea ce lipsește cel mai mult astăzi: respectul.