Provincialii care suntem

Deşi formează, împreună cu Brăila, cea mai importantă aglomerare urbană după Bucureşti, Galaţiul n-a prea avut - cel puţin în ultimii ani - pretenţii de capitală… măcar regională. Iar noi, gălăţenii, ştim prea bine că doctorul cel mai bun şi mai sigur e trenul spre Bucureşti. Ori, după caz, trenul de Iaşi şi Cluj, că e numai unul… Dar, uneori, nu (numai) sănătatea ne poartă spre capitala ţării sau către capitalele Moldovei ori Transilvaniei, ci şi educaţia, arta şi cultura.

Nu e un fapt ieşit din comun ca unii gălăţeni să bată drumul până la Bucureşti pentru un eveniment cultural de excepţie: un spectacol, un concert, un festival sau chiar un meci de anvergură. Iar cel mai recent eveniment care a adunat numeroşi gălăţeni s-a petrecut pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, unde a avut loc un maraton de 13 reprezentaţii ale spectacolului „Fantoma de la Operă”. Un spectacol de succes, care se joacă din 2015 cu aceeaşi distribuţie de excepţie în rolurile principale - soprana Irina Baianţ şi artistul gălăţean - pe care îl putem vedea inclusiv pe scena Teatrului „Gulliver” - Adrian Nour. Pentru a înţelege importanţa evenimentului, aflaţi că biletele pentru toate reprezentaţiile s-au vândut încă din vară! Şi s-a strigat „sold-out” în doar câteva zile.

Da, am avut privilegiul - ca mulţi alţi gălăţeni - să asist la una dintre reprezentaţii. Să trăiesc un eveniment de excepţie, dar să plec cu un gust amar, de... provincial.

S-a întâmplat chiar în pauza reprezentaţiei, când s-a văzut „nenorocirea”. Unul dintre spectatorii de la balcon a îndrăznit să lase pe margine… o sticlă cu apă. Nu, nu şi-a urcat picioarele precum celebra influenceriţă care şi-a pozat pantofii cocoţaţi pe balustrada balconului Teatrului Odeon. Doar un umil PET de jumătate de litru de apă a atras vigilenţa plasatoarei Operei Naţionale, care a venit să facă ordine: „Sunteţi mulţi provinciali în sală (ŞI) în seara asta. Probabil că unii aţi venit aici pentru prima dată şi nu ştiţi. Marginea balconului se numeşte mantinelă şi nu se depozitează nimic pe ea: nici poşete, nici haine, nici sticle cu apă…”, ne-a oferit plasatoarea o lecţie de educaţie cu morală inclusă.

Desigur, era greu să se facă auzită până la jumătatea rândului, unde se petrecuse „incidentul”, dar eu, aflată fix în margine, şi familia de lângă mine, care venise de la Constanţa, ne-am asumat „eticheta” de a fi provinciali. Şi am mai aflat, apoi, că tocmai acest statut umil de provincial a oprit-o pe stimata plasatoare să ne „atace” cu laserul, dacă am fi îndrăznit să facem vreo fotografie în timpul spectacolului. Ca să plecăm şi noi de la Operă „măcar cu o amintire”.

Ca provincială venită în Capitală pentru un spectacol de excepţie, mărturisesc sincer: ştiam că „mantinela” e la patinoar, nu şi la balconul de teatru. Dar stiu că teatrele din Galaţi sunt invitate constant să-şi joace spectacolele pe scene mari în Bucureşti şi în alte mari oraşe ale ţării. Că „Regina nopţii” şi „Boema” au cucerit publicul din Capitală. Ori că însuşi „Fantoma” de la Operă venise la Bucureşti din Galaţi.

Un oraş de provinciali, dar cu valori demne, totuşi, de o mare capitală...