Galaţiul la apus: siderurgie şi noroi

… sau poate „siderurgie şi nevoi”, mă corectează un gând amar. Mi-ar plăcea să cred că sintagma „noroi-nevoi” le-ar bate obrazul mai-marilor noştri. Cu ruşine şi reproş! Dar nici atât de naivă nu sunt.

De la începutul anului, siderurgia şi noroiul par să definească - într-un fel mai plastic decât pare - actuala condiţie a municipiului Galaţi. Nu, nu mai e demult o „situaţie” temporară, ci o condiţie a existenţei. Siderurgia gălăţeană a trecut deja de pragul crizei acute şi cronicizate. Se îndreaptă spre porţile unui timp trecut. Dincolo de promisiuni şi declaraţii, de strategii, de analize, de planuri, colosul siderurgic pare să fi ajuns la apus. Desigur, e poetic să spunem că apusul e tot un fel de răsărit, văzut de la spate. Dar figurile de stil nu ţin loc de salarii, de materie primă, de producţie sau de industrie.

Noroiul… e în tot şi-n toate. Desigur, şi vremurile pe care le trăim sunt cam „noroioase”. Şi poate că o doză de vină au şi gălăţenii care reclamă, în fiecare sfârşit de iarnă, toamnă şi primăvară ploioase gropile şi nămolul în care se scufundă cu picioarele ori cu maşinile! Că nu şi-au găsit sau făcut case în locuri mai uscate, mai asfaltate, mai renovate. De preferinţă, nu într-un oraş de clisă, cu picioarele adânc înfipte-n lut…

Pe de altă parte, noroiul are şi el explicaţii logice. Nu poţi turna asfalt peste drumuri care n-au încă reţele actuale de apă şi de canalizare. Nu pui asfalt când n-ai utilităţi şi infrastructură decente. Dar o remorcă de pietriş se mai poate turna, măcar de două ori pe an… Din civilizaţie şi din bun-simţ!

Nevoile… tot mai multe şi mai mari. Şi cea mai importantă: nevoia de a ne simţi în siguranţă şi protejaţi atunci când sărăcia, boala, grijile sau temerile vin tăvălug peste noi.

„Galaţi, oraş cumplit de negustori” am fost pe timpuri. Greu de spus pe cât am mai rămas. Deşi, la cum prosperă prin Galaţi planurile şi construcţiile de ansambluri rezidenţiale şi proiectele unor noi magazine şi supermarketuri am spune că încă mai contăm ca/pe piaţa de desfacere. Privind obiectiv, putem spune că nu mai producem mare lucru, dar consumăm.

Galaţi, oraş sărman de consumatori… de viaţă şi de speranţe irosite. Siderurgie şi noroi.