Liberty, în săptămâna ceasului al doisprezecelea

Oamenii din Liberty par să nu mai aibă răbdare. Bani oricum nu mai au, că s-au terminat de mult.

Pentru siderurgiștii care au decis sau nu au avut încotro decât să rămână „legați” de joburile din combinat, banii s-au terminat, practic, după plata lefurilor pentru octombrie. Au mai curs cu țârâita până undeva pe la mijlocul lui decembrie, câte 15 la sută, câte 25, apoi iar câte 15 la sută, după care robinetul cu salarii s-a închis. La ora actuală, salariile restante sunt pentru lunile noiembrie, decembrie și ianuarie. Ultima lună achitată a fost octombrie, cu plăți mici și dese până aproape de Crăciun - așa cum spuneam - iar acum am trecut de jumătatea lui februarie.
Se intră, deci, în a plata lună de neplată, perioadă pentru care o bancă mai nervoasă sau un furnizor de utilități mai iute la mânie ți-ar lua tot din casă. Exagerez, desigur, însă nu suntem departe de adevăr. Nu-ți poți plăti facturile cu promisiuni, nu poți cumpăra mâncare cu promisiuni, nu-ți poți trimite copilul la școală cu pachețelul cu promisiuni la el. Spunea cineva pe un grup al siderurgiștilor că a ajuns să mănânce din laptele și cornul pe care le aduce copilul de la școală. Încă sper să fi glumit. Dacă nu, e grav!

În ultimele două săptămâni, au apărut mai multe semnale că soarta Liberty s-ar putea schimba în bine. În primul rând, Tribunalul Galați a omologat planul de reorganizare propus de administratorul concordatar, decizie ce a dat undă verde vânzării la licitație a activelor funcționale. Siderurgiștii și autoritățile publice locale parcă au fost mai bine auziți la București, acolo de unde pot veni deciziile salvatoare. În consecință, Comitetul interministerial pentru protejarea intereselor statului la Liberty și Liberty Tubular Products a găsit soluția ca salariile restante ale siderurgiștilor să fie achitate de la Fondul de garantare a creanțelor salariale, lucru pentru care este nevoie „doar” de o ordonanță de urgență. Iar premierul a anunțat apoi că Liberty va fi declarat obiectiv de importanță strategică. La fel, este nevoie „numai” de un document oficial pentru asta.

Dar și aceste măsuri sunt încă tot la stadiul de promisiuni. Se pare totuși că am intrat în săptămâna în care va bate ceasul al doisprezecelea pentru Liberty. E săptămâna în care toate aceste promisiuni pot deveni realitate, în care plata salariilor se poate debloca și în care oamenii pot reîncepe să spere.

Deocamdată, săptămâna a început cu încă un protest la Prefectură. Pentru că, așa cum am spus, siderurgiștii par să nu mai aibă răbdare.