Ulciorul şi Cobiliţa de la Tata (pericopă)
din ce în ce fântâna mai încolo/ se-ndreaptă parcă ar avea picioare ieri săturam un sat cu-atâta apă/ azi pot s-aduc o singură căldare plec dimineaţa când abia cărarea/ se vede printre noapte şi lumin...
din ce în ce fântâna mai încolo/ se-ndreaptă parcă ar avea picioare ieri săturam un sat cu-atâta apă/ azi pot s-aduc o singură căldare plec dimineaţa când abia cărarea/ se vede printre noapte şi lumin...
Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi!... nu-i nimica (în lumea/ aceasta) mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din su...
Vezi bine?... gutuiul acesta/ e-n floare şi-i gata să-(ţi) spună că tace şi face, e gata/ să-şi mute splendoarea pe Lună, e gata să zică adio/ la toate-ale Lutului cesta, pe care l-a şters (din vedere...
Tu nu (m)-ai visat niciodată/ că-s mort după tine, pe vale, că-s drumul (şi sensul) pe unde/ merg toate cuvintele tale, din care ai fost întrupată/ şi (s)pusă pe-aceeaşi cărare cu mine, s-ajungem acol...
Eu, acum, vreau să scriu cel mai frumos poem pentru tine, întru memoria celor o mie şi unu de plânsuri torenţiale, pe care le-ai pierdut aşteptându-mă... şi întru memoria celor o mie şi unu de hectare...
când „este” nu-i, dar „nu se poate” este, şi când primejdii sfinte mă-mpresoară, şi când se surpă tot ce (nu) crezusem că (nu)-i frumos decât pe dinafară... şi când distanţa mică... (foarte mică!!!).....
Când mi-era inima mai dragă, tu-i spuneai să mă lase şi să plece cât mai departe, să nu se mai întoarcă niciodată printre cuvintele mele nici măcar în şagă, nici măcar să audă şi să vadă că am suit-o ...
Ia-mă să-mi dai nişte viaţă/ din multul înaltelor tale priviri înspre lutul din care/ beau moarte la deal şi la vale! Ia-mă acum, cât mai merge/ ulciorul iubirii la apă, cât încă departe-i târziul/ şi...
mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos... acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept! n-am mai văzut de m...
„Când eram mai tânăr şi la trup curat” mă jucam de-a muza-sintaxă prin Bârlad... mă jucam prin gară, mă jucam prin târg, sufletul şi gândul îmi dădeau în pârg... inima-mi da-n clocot şi-n galop nebun,...
Mie tocmai mi se pare/ c-am trecut printr-un Infern şi-acum stau la judecata/ unui Centru sempitern, unui Jur dat după Chipul/ şi Asemănarea mea, după cum se-nvârte Cheia/-ntr-o Sămânţă bună, rea... d...
Din tot ce mi-a dat în calea spre acum şi spre atunci şi spre aici şi spre acolo, nimic nu seamănă cu ce-am visat şi am cerut domniei sale! Din tot ce mi-a dat, s-a ales numai praf şi numai pulbere şi...
acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!... [între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până ajung sau nu ajung acolo,/ adică-n celălalt aicea, să văd ce mare mi-i cura...
Domnule comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez: am luat cartuşele umplute cu nectar şi poezia din dotare, dar am uitat foaia de cort şi sacul cu merinde, am uitat chiar şi pasul de defilare, am...
Şi poate chiar am să ajung/ tocmai la marginile tale, măcar o clipă să-nţeleg/ de ce, de unde, până unde se-ntâmplă tot ce (n)-am văzut,/ (n)-am auzit pe-această cale, tot ce mai ştiu, tot ce mai cred...
Nu „panta rhei” mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(a)(m) fost şi din continuare! Nu „nec plus ultra”-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzi...
De-un timp (ne)tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul (ne)mărginit şi gratis al întâmplării sale, şi-aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară, aşa, ca (ne)păsarea slăvită-n catedrale, aşa, ca (ne...
Vă jur, în sfârşit, să se mire (mereu)/ şi sclavii şi regii: am râs şi am plâns şi-am iubit şi-am urât/ în numele legii! din cauza mea, pe pământ şi în cer/ doar sete-i şi foame-i... altcum nu-i frumo...
Eu am ajuns la capătul dinspre nimic, dar am crezut că voi găsi măcar neant - când se întâmplă să mai suflu, să mai strig numele tău, (m)-aud mirări de (di)amant şi alte pietre nestemate până când voi...
eu nu ţi-am adus apă vie/ izvoarele mele sunt moarte şi nici o scânteie înaltă/ să vezi ce lumină mai arde în ochii aceluia care/ a râs şi a plâns pentru tine cu preţul dispreţului dinspre/ blestemele...
Alege o metodă de autentificare pentru a comenta și a-ți gestiona profilul.
Cere administratorului să activeze un furnizor de autentificare.
Contul tău este gestionat securizat de GoPress.