Când statul taie de unde nu mai are ce

Președintele României, Nicușor Dan, a declarat cu o seninătate dezarmantă: „O parte din bani o să-i luăm de la Sănătate, de la Educație și îi ducem în industria de apărare. Pare stupid, dar asta trebuie să facem.” Ei bine, măcar recunoaște: da, este stupid. Sinceritatea, deși șocantă, este un punct de plecare. Această recunoaștere este esențială, deoarece validează instantaneu teama oricărui cetățean rezonabil.

Poate că România ar fi putut suporta această „redistribuire” dacă sistemul nostru educațional și sanitar ar semăna măcar de departe cu cel al Suediei sau al oricărei alte țări civilizate. Acolo, dacă tai puțin, oamenii simt disconfort, nu prăbușire. La noi, în schimb, orice tăiere e o lovitură în os, pentru că suntem deja la limita colapsului. Educația e la pământ: profesori epuizați, programe depășite, școli care mai mult descurajează decât formează. Sănătatea? În multe spitale, pacienții vin cu o boală și pleacă cu două, iar bacteriile nosocomiale sunt parte din decor, nu excepție.

În 2025, statul român a alocat Educației doar 4,6% din PIB, o scădere constantă față de anii anteriori. La Sănătate, stăm la fel de prost: fonduri insuficiente, oameni puțini, încredere aproape zero. Iar peste toate, datoria externă a României a ajuns la 221 miliarde de euro.

Președintele ne anunță cu mâna pe inimă că „Dacă vrem apărare de la NATO, trebuie să plătim”. Desigur, trebuie să plătim. Dar la ce ne folosește un tanc lustruit, dacă omul care îl conduce a ieșit de pe băncile unei școli care nu l-a învățat să citească o hartă și dacă, odată rănit, ajunge într-un spital în care singura amenințare nu e inamicul extern, ci o infecție letală?

Ca părinte, întrebarea e simplă: de ce ai vrea să-ți crești copiii într-o țară în care statul taie exact din viitorul lor? În care prezentul e precar, iar viitorul e amanetat? Politicienii plâng diaspora cu lacrimi de televizor, dar nu se întreabă niciodată de ce oamenii pleacă și nu se întorc. Pentru că românii fug de un raport strâmb între stat și cetățean: exploatare, nu respect.

România nu va fi salvată de mai multe tancuri, ci de mai multe minți educate și de mai mulți oameni sănătoși. A fi patriot nu înseamnă să înghiți orbește, ci să ceri ca banii pentru Educație și Sănătate să rămână acolo unde le este locul: la temelia unei națiuni puternice. Fără această temelie, orice armată este sortită eșecului.